Poezie
Însetare
1 min lectură·
Mediu
Unei fântâni înrădăcinată azi în amintire
ce visam că odată purta în pântec stele
i-am smuls din carne inelele de piatră
prin care se cobora spre izvoare.
Și le-am târât prin întuneric spre a zidi
altundeva rădăcini altor ape
și altfel de aripi lichide.
Apoi, i-am curățit lumina din sâmburi
pentru că îmi imaginam că o purtase în carne
ca pe pietrele cu care împresura adâncimi.
Pântecul fântânii din câmpie inelând
mucegăiește în orbul infinit în care-l arunc.
Aștept să vină acela care mă smulge
Spre a sădi în fântâni visul năvodului
Care va pescui din lumina stelelor
Câmpiile peste care îl voi purta.
001.005
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Însetare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14159985/insetareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.