Poezie
Heliocentrism
1 min lectură·
Mediu
Sunt cuiul bătut în perete în care
Poți atârna întreaga ta existență
Ca pe o haină veche, uitată, prăfuită…
Pe care nu o vei mai purta niciodată.
Ori poți atârna un tablou plin de culoare.
Un vârf de cer decolorat de uitare.
O rază sclipind într-o fereastră
Sau mângâierea razei din mare.
Calea care începe de pretutindeni a curge,
Gura izvorului învăluită cu umbre
Ce lasă să îi plângă tăcerea ce umple
Văile în care își risipește fecund orizontul.
Din bolțul cu care leg uitări de perete
Adăugându-le verticalități de căderi și uitări
Trăiesc devenind nesfârșirea ce mă risipește
Fixat în perete ca un soare enorm.
001.053
0