Poezie

Stază

1 min lectură·19 decembrie 2021

Mediu

Este ora în care timpul năvălește ca o uitare,

așa cum o face mereu la această oră în care

mi-e frică mereu să îl privesc cum mă învăluie

deșirându-mă în șirul din care în sine se năruie.

Însă, orice oră comportă în sine un timp relativ.

O călătorie împărțită dintr-un nesfârșit instinctiv.

E calea pe care mereu mi-am dorit să o urmez,

care tușează linii rotind pendulul în același sens.

E uitarea în care ora se desenează pe sine uitând

rostogolindu-și sinele prin timp ca pe un gând,

care din pădurea timpului câmpii își defrișează

spre a genera vise gândului ce nu mai visează.

00965

Nincu Mircea. “Stază.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14159702/staza

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.