Poezie
Îmbumbare
1 min lectură·
Mediu
În jurul mesei
Cu picioare de lemn
Părinții mei cu părinții lor
Îngălbeneau nesfârșit.
Turme de miei din alte veacuri
Îi îmbumbaseră.
Deasupra lor irisul lunii
Își aduna ca o fântână
Apele privirii.
Eu căutam printre ramuri
Să deslușesc tainele nemuririi.
Ei goleau în jurul mesei
Galbenul care îi îmbumba.
00858
0