Poezie
Nesfârșire
1 min lectură·
Mediu
Uneori și prea repede devine prea greu
Să te porți pe tine mereu.
Privirea, ca oglinda care multiplică
Imagini infinit retrovizoare și auzul,
Ca o aripă care vâslește prin aer
Învârtind firul de lână în caier se-aruncă…
Și apoi limba, gustând litere cu vârful peniței,
Mâzgălindu-le cu alb violetul adânc
Le risipește în parfum și împarte esențe
În tonuri de umbre ce ascund alte lumini.
În rodia inimii, unde se zbate uitarea,
Pun degetul. Zarea e vie pentru că moare.
Cum beau dintr-un pahar toată marea,
Cu o privire toate stelele nopții
În mine le sting.
E imposibil să uiți
Și să fii cu tine mereu.
001.022
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Nesfârșire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14156902/nesfarsireComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.