Poezie
Meteor
1 min lectură·
Mediu
În ochiul lacului cu care cerul privea seara
Înotam printre stele.
În fiecare undă inima pulsa
Dinainte de a mă purta.
Acolo am săpat fântâni și din pântecul lor
Am risipit câmpii de zvâcniri interioare
În rădăcini și sâmburi luminii.
Astfel în adâncul privirii viața dormea
Și focul refuza întunericul adăugând
Flăcării stingeri ce o înflăcărau.
În privirea din ochiul lacului înnoptam
Ca o primăvară ce devine vară.
001469
0