Poezie
Icon
1 min lectură·
Mediu
Cât de ușor visăm cerberi și inorogi și rădăcini de stele
De-acasă din scaun, dintre cărți, cerneală și pene de scris!...
Îmi imaginez cât de greu era pentru primul ochi să vadă,
Să se deschidă pentru a lăsa să intre în el tot misterul!...
Și sufletul?! Cum s-a lăsat cuprins de trup? Sau, mai ales,
Cum s-a lăsat să nu mai moară când putea nici să nu fie?...
Și golesc cerul picătură cu picătură din mine în mine
Asemenea unui ocean care își privește în oglindă ochii.
00966
0