Poezie
Plictis cotidian
1 min lectură·
Mediu
Pisicul meu este ultima generație de tabletă.
Îl ating pe spate și-i văd în ochii mulțumirea.
Tandru între urechi îl caut și toarce ritmat.
Stările pe care le văd în imaginea lui
Trezesc în mine plăceri esențiale.
Ochii săi sunt plini de constelații piruetând.
Plăcerea atingerii este ca privirea vederii
Care îmi dăruiește din umbre lumini
Și îmi păstrează în amintiri gânduri
Ce renasc din primele priviri.
Tableta, ca un pisic, toarce și mă provoacă
Să o mângâi, să mă joc cu trupul ei.
Este un diavol care-mi promite
Nesfârșite turme de șoareci
Așteptând să fie aprinsă.
001006
0