Poezie
Poem freudian
1 min lectură·
Mediu
Când sânii tăi cu gust de toamnă și de ploi
se dezvelesc ca răsăritul peste stânci și mări
simt tot pământul pus pe vârful limbii mele
piruetând pe sfârcul lor cerul cu stele.
Privind, rod ochii mei din carnea lor de vis.
Cu vârful degetului îi modelez în orizont
și mi se zbat în palmă ca puii într-un cuib
visând lanuri de grâu și apă de pârâu.
Și-i mușc înfometat atât cât să nu doară,
ca dintr-un măr din Rai pentru întâia oară,
și îmi mustește-n gură aroma pământie
plină de nesfârșiri cu care mă îmbie.
Ah!... Sânii tăi cu gust de ploi și toamnă!
Plăpânzi ca niște guri ce risipesc izvor!
Ison e carnea lor ce îmi tresare-n palmă,
ca trandafirii scuturați de vânt răscolitor!
00723
0