Poezie
Vedere
1 min lectură·
Mediu
Între înger și om
vederea ca o prăpastie
se întrupează din Dumnezeu
și devine imagini, chipuri,
forme, orizonturi.
În sfere și cascade
timpul cu umbre se adâncește
ca o piatră aruncată peste valuri
să își caute adâncul
în care să uite.
Peste toate cad stele
în care privirea se rostogolește
îndepărtându-și spații.
00754
0