Poezie
Divinație
1 min lectură·
Mediu
Proorocul celor ce strigă-n pustie nu-i o poveste.
Pietre de veacuri o știu. De aceea sunt pietre.
Ele mărturisesc pe cel care va să vină și este
Temelia acelora care ascund în rituri secrete.
Fiecare veac poartă durerea unui prinț al luminii.
Secol încununat în panoplie de îngeri sublimi.
Rănit adânc fruntea unui serafim poartă spinii
Cruzi ai neputinței și suferinței bătută în inimi.
Din izvorul atâtor amintiri însemnate cu stânca
Ce încrucișează spre veșnicie mormântul curat,
Săturându-mi setea cu a lui apă spăl totdeauna
Leagănul pietrei ce a primit aur, tămâie și nard.
001857
0