Poezie
Zid alb
1 min lectură·
Mediu
Zid alb ridic unei seri cu străluciri târzii
Din bumbi ce înfloresc în linie diformă,
Prin ramuri îmi urzesc umbre pentru chilii
Redefinind din gând ființa lor enormă.
Un rid îmi încolțește în frunte ca o urmă,
Ca raza unei luni cu ochiul larg deschis…
O amintire vie îmi trece ca o turmă…
Arhangheli rătăcind prin cerul lor de vis.
Ca ieri astăzi așterne pecete peste clipă
Și pietrele își poartă în spate a lor poduri
Înalte, arcuite ducând a lor risipă
Spre a lega pe ape ceruri cu alte noduri.
001.847
0