Poezie
Sete de foc
1 min lectură·
Mediu
Mușc din carnea ta, iubita mea,
Ca dintr-un măr plin de savoare.
Te-am urmărit din primăvară:
Purtai forma cireșii amare în floare,
Și creșteai în verde închis și apoi
Crudă te prefăceai în galbenul verii.
Îți cădea puful de pe umerii goi
Și-ți creșteau peste piept nurii serii.
Mă simt, iubita mea, laș și vulgar.
Însă gustul cărnii tale de măr copt
Îl port în amintire din acel an,
De când urmăream cum în ram
Fructul tău creștea și-mi imaginam
Cum voi mușca carnea ta siropoasă
În toamna în care nu vei purta rochii.
Iubita mea cu gust de măr copt,
Te visez mereu goală și crudă!
Te decupez în fiece noapte
Din mintea mea și lupt ca și focul
Să-ți mângâi fierbinte trupul și părul,
Să te aprind încât nici pompierii
Să nu mai poată stinge incendiul
Gurii ce mușcă cu poftă din tine.
002
0