Ratacire

1 min lectură·3 martie 2005

Mediu

Mă doare tâmpla când o culc în palma Ta,

ca și cum aș culca-o pe pietre.

Și atunci,

adun toți norii,

ca la un apus de soare,

în brațele Tale.

Și picioarele mi se încurcă în pași,

ca niște aripi având călcâie tocite…

Și atunci,

mă întind peste ape,

ca niște corăbii

spre o altă lume nouă

să Te caut.

012.153

Nincu Mircea. “Ratacire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/108937/ratacire

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Am retinut aceasta imagine:

Și atunci,
mă întind peste ape,
ca niște corăbii
spre o altă lume nouă
...
celelalte le-as mai stiliza :)