Reflecții poetice de pe terenul de sport

Principalul concurent pe terenul de tenis de câmp este spațiul în care trebuie să joci. Liniile care delimitează terenul de joc stabilesc dacă mingea pe care o lovești cu racheta este corectă ori greșită. Celălalt jucător, forța lui de joc, strategia, tehnica, sunt absolut necesare în proiectul de joc, dar principala calitate care face ca un jucător să fie câștigător sunt limitele impuse de terenul de joc. Dacă jucătorul înțelege înainte de toate că nu trebuie să joace împotriva adversarului ci că fundamental este să facă tot ce este posibil pentru a respecta regulile jocului, atunci acest fel de jucător va fi în general cel care va câștiga miza jocului. Pentru că miza unui joc nu este să îți învingi adversarul, ci să devii câștigător respectând regulile. Cei care câștigă mereu sunt cei care nu caută să eludeze regulile și care nu consideră că a câștiga înseamnă a fi mai performant decât cei cu care intră în competiție, ci pentru că reconfirmă că perfecțiunea este o confirmare a regulilor. De asemenea, mingea de tenis este un mijloc de diferențiere a celui care, datorită calităților fizice pe care le cultivă, face ca ea să reprezintă fiecare etapă parcursă spre victorie. Mingea este la fel ca soarele de pe cer. Lumina ei este o bucurie atât pentru cei care aleargă după ea în timp ce cade prin univers ca niște planete ale unui sistem solar, cât și o revelație pentru cei care privesc din tribune cum jucătorii o pun în joc, ca dintr-un răsărit, și o aruncă în golul porții, ca într-un apus, câștigând prin eforturile lor, pe de o parte pe cei care le apreciază efortul fizic și, pe de altă parte, respectul acelora pentru care răsare și apune astfel de mai puține ori.