Colac de salvare

Am golit din irisul ochiului tău pupila Si din el am făcut un colac de salvare. Azi, pe malul mării, mă cuprinde Ca pana soarelui a cărei umbră, Aștept să mă împresoare. Un pom bătrân îmi înflorește Din orizont ca un răsărit. Lasă-mă se te mângâi! Să îți simt nisipul purtat De vântul deșertului risipit! Și taci!... Învelește-te cu plete și acolo, Sus, de pe stânca de unde privești Marea visând peștii cu zbateri Cu aripi să mă împodobești! Alături îți voi alerga De-a lungul culorilor cerului Cu care pe tine ție te împletesc. Doar, din când în când îți voi scoate Pupila din ochi, pentru ca, din irisul lor, Să îmi fac, pentru a mă salva, Un căprui colac interior. Completare: Lupta nu trebuie să o duci cu adversarul și nici cu forța lui, ci cu spațiul, geografia și cu dimensiunile cărora trebuie să îți articulezi propriile posibilități de a te exprima. Războiul este câștigat de cel care știe să și gestioneze propriile resurse și înțelege că și ideologiile sunt parte integrantă a strategiei. Cei care sunt convinși că dincolo de ușile deschise se află libertatea care îi așteaptă să o cucerească, de fapt sunt cei care nu au cunoscut niciodată libertatea. Deoarece libertatea este o responsabilitate asumată printr-o luptă permanentă pentru întreținerea ei și nu un beneficiu, un dar. De aceea, a fi liber înseamnă a fi mereu în război. Într-un război cu liniile care trasează geografia universului în care trăiești și alături de care ți-a fost dat să te naști. Prin urmare, a lupta (în sensul că scopul războiului nu nu trebuie poate consta în distrugerea, desființarea, schimbarea geografiei celuilalt) nu înseamnă a birui pe cel cu care te confrunți (indiferent de dimensiuni lui), ci felul în care reușești să faci din modul în care te poziționezi față de contradicțiile aceluia cu care te afli în ființă (în viața pe care ți-a fost dat să o trăiești) într-un mod benefic de viețuire pentru amândoi. Lupta nu înseamnă distrugerea celuilalt, ci identificarea soluțiilor prin care celălalt este de acord să trăiască alături de tine. De felul tău de a fi diferit de felului lui de a fi. Forța unei armate constă în pacea pe care o poate genera și nu în distrugerea pe care o poate produce. Cu toate acestea, deși a lupta este o noțiune fundamentată ideologic, ideologia acestui fenomen și eveniment nu ar fi niciodată persuasivă dacă nu ar fi susținută fizic, strategic, material de industriile și politicile militare. De aceea: Doar, din când în când îți voi scoate Pupila din ochi, pentru ca, din irisul lor, Să îmi fac, pentru a mă salva, Un căprui colac interior.