Nimeni

Am citit aici un text pur si simplu slab, regret sa spun asta asa, direct, dar nu am alta varianta. Ma asteptam la un fel de \"flower-power\" din titlu si nu am gasit decat o defulare (un fel de acnee juvenila) care nu are mai nimic de a face cu poezia vreunor timpuri. But don\'t worry, be happy.

un poem care-mi aduce aminte de julian poheteu in the early years dar nu, aici nu semneaza un dulgher filozof ci un politist teozof, de aceea trebuie sa fim atenti ce spunem, orice ar putea fi interpretat. mie mi se pare un poem-incercare de a fi ceea ce nu este. nici samanatorist, nici tractorist. doar simplu politist

Aș renunta la \"ucisă\", apoi aș zice \"maluri\" și nu mâluri. Dar asta aș face cu ochii pe ultima strofă, pe rotunjimea unui poem adânc ca un confesional. Și dacă aș avea o stea, aș arunca-o în acest pământ.

Un text care la inceput promite iar apoi iti serveste un cliseu

da, uneori ma gandesc ca pana si toamna incepe altfel in fiecare an, frumos spus acest \"altfel\", cred ca e chiar samanta poeziei... Imi place ca am citit aici un poem mai putin \"vindicativ\", e pe undeva o eliberare pe care am descoperit-o in aceeasi cheie a acestui \"altfel\" :-) cat de ciudat ar putea suna asta. Cred ca poemul ar trebui sa se numeasca simplu \"altfel\", dar e doar o sugestie de noapte.

Am citit intreg acest jurnal si cred ca are o putere aparte de a exprima intr-un fel \"inexprimabilul\"... cred ca ne aflam in fata acestei mari dileme de cate ori incercam, uneori cu disperare, sa cuprindem in cuvinte (sau in imagini, sau in sunete), ceeace este de fapt, de necuprins. Nu pot insa sa fiu de acord cu aceasta afirmatie tocmai din final \"asa mi-a fost Scris\". Este Mioritica si fundamental eronata, pentru ca noi, oamenii, nu stim ce ne-a fost Scris. Putem presupune, putem simti, putem cauta, dar nu putem stii, nu putem afirma asta si in asta cred ca sta frumusetea cautarilor noastre, tocmai fiindca nu putem stii ceea ce \"ne-a fost Scris\".
Felicit insa autoarea pentru aceasta noua serie de calatorii spirituale.

Un poem experiment interesant, scris in viteza, as putea jura :-) imi amintesc de vremurile cand Felix ne incanta cu proze suculente pe aceasta tema. Undeva se ascunde acelasi omulet verde de pe marte pe care nu se poate sa nu-l iubesti. Totusi, daca pythia stim cine e, totusi cine e neomi felix?

Poemul este bine scris, nu am inteles insa cateva exprimari cum ar fi \"o sa-mi faci in par\" \"ca si ploaia ca si ploaia in burlane\" si \"unde-mi sta capul acolo imi vor sta picioarele dezvelit la picioarele tale stiu\". Finalul mi-a amintit de james dean. O lectura placuta,

eu zic ca poate facem cumva o lansare in toamna la Timisoara, merita... e aici un pod, Michelangelo ii zice, prietenii stiu de ce :-)

poza e faina, articolul asisderea, banuiesc ca nu e vreo reclama ascunsa :-) Cartea mi-as dori-o si eu, ajunge si prin Micisoara?

Eu am retinut din acest poem cateva idei valoroase. Exprimarea lasa de dorit pe alocuri, dar asta se poate usor remedia, as sugera eliminarea lui \"ca\" din primul vers, as inlocui \"parcuri\" cu \"gradini\" pentru a scapa de acea sonoritate neplacuta \"parcuri in cale\" si as scoate reflexivul din \"luna plina s-a coborat\" pentru ca atrage atentia prea mult asupra sa zicand simplu \"luna plina a coborat\", peisagistic :-) Placut,

un text facil, viziunea onirica primeaza dar lasa loc unor vicii care indeparteaza cititorul de cuvantul scris. un text care a fost, zic eu, recomandat pe drept, chiar daca e usor neplacut, este interesant. din pacate de texte de acest gen este plina lumea douamiista de pe clubliterar. un adi schiop ar rade de textul asta. eu nu, ca nu am simtul umorului

Flintule,
Mi-a placut clasificare asta ta, mi-am adus aminte de copilarie (nu ca sunt eu asa batrana, dar na...); jocuri mai stiu si eu cateva pe care nu le-ai mentionat, dar poate la voi au avut alt nume, oricum ele sunt: Tara, tara, vrem ostasi; Miuta; Ratele si vanatorii(tot cu mingea); si jocul ala cu betele de plastic Marocco parca, tin minte cum stateam in fata blocului pe ciment si il jucam si cand ne plictiseam jucam un joc cu cartile care se numea WC, aranjai cartile ca pe o casa si daca tu le daramai cand incercai sa mai adaugi una se chema ca ai cazut in WC. Carti mai jucam, Popa Prostu si Macao.
Gata ma opresca ca daca ma mai gandesc mult imi dau seama ca sunt prea aproape de copilarie (cel putin cu sufletul).
Astept urmatorul articol cu emisiunile pentru copii din acea perioada. Iti dau eu startul: Maria si Mirabela :)
Numai bine si spor la treaba cu radioul,
Pasagera

Camelia,
Omul nici macar nu mai merita muntele, nu se poate compara cu el in nici un caz. Mi-a placut poezia ta foarte mult, pentru o secunda am sperat ca muntele a uitat tot raul pe care i l-a facut omul, dar apoi mi-am revenit: \"atunci suferă doar pământul;
omul tace\"
Un singur cuvant mi se pare ca nu suna bine:\"își crapă lacrima de trup\". Dar aste e doar parerea mea.
Numai bine, Pasagera

Andrei,
Ca de obicei m-am delectat cu proza ta, in ultimul timp scrii tot mai ironic (probabil ti se trage de undeva), dar amuzant si pentru cel care nu stie despre ce e vorba. Nu lasa oamenii sa te raneasca, nu merita.

Dan,
In liniste as vrea sa spun ca esti trist si ca poezia ta imi sugereaza o despartire. Imaginea greierului care se tanguie in somn mi-a placut foarte mult. Da la o parte tacerea si frunzele care l-au incatusat si spune-i ca e bine sa visezi, sa plangi, sa iubesti, sa visezi, sa plangi.
Numai bine, Pasagera

Dan,
Poezia ta respira dragostea pentru iarna, natura, martie, univers, toate se transforma firesc in duh sfant. Mi-a placut foarte mult \"cuiele crucii s-au smuls, au rămas mori de vânt\", este o impacare cu tine intr-adevar si un va urma putin ironic si pesimist. Sfarsitul este putin trist, asa ar trebui sa fie toate poeziile de dragoste :)
Numai bine, Pasagera

Mihai,
As avea cateva observatii, daca nu ti-e cu suparare:
Eu cred ca poezia trebuie sa transmita sentimente si imagini plastice si sa fie scrisa folosind cuvinte cat mai \'melodioase\' sa zicem. Cuvintele pe care le folosesti tu sunt foarte seci, de exemplu: te necesit, ma impune, Am capacitatea, fa-mi companie; cuvintele care sa-mi sugereze macar un \'fir de poezie\' lipsesc din pacate. Despre cum folosesti verbele nu comentez, presupun ca \'multe suferinzi\' sau \'Am dorinti\' incearca sa fie licente poetice si nu greseli gramaticale.
Imaginea pe care o transmite \'poezia\' ta este una simpla pe care o poti scrie in cateva cuvinte fara sa incerci sa le incadrezi in poezie: am nevoie de dragoste, sunt singur.
Cuvintele acestea sunt la fel de poetice ca ale tale, de aici da-ti singur seama ce am simtit cant am citit \'poezia\' ta.
Sper ca vei reusi sa scrii un poem care sa transmita cu adevarat sentimentele pe care le povestesti(care nu am spus ca nu sunt profunde, dimpotriva) si ca vei evita cuvintele plate, aproape tehnice. Tot ce iti spun tine strict de acest text, este singurul pe care l-am citit din ce ai scris tu.
Numai bine,
Pasagera

Radu,
Dupa ce am citit poemul tau cu hot, floare si vulpe, dupa ce m-am rugat sa nu-ti fure privirea pentru ca sa poti vedea in continuare floarea, am ramas cu versurile care mi-au placut cel mai mult:
\"imi spune in treacat
cind imi ia citeva miini de pamint de pe piept
numai pentru un ghiveci , numai pentru un ghiveci...\"

Long time no see ... Ma bucur sa te redescopar, esti acelasi incurabil romantic de data asta putin trist. Descantecul tau ma duce cu gandul la druizi si la incantatiile lor de la Stonehenge :
cât mai ard, tu fă-mă fulger,
cât mai zbori, fă-mă aripă,
prin cenușa-mi răspândită
lasă-mă ușor să șuier,
Trecerea la persoana intai din ultima strofa ma face sa ma gandesc ca ea a scapat cumva de iarna si el a ramas singur sa se intrebe cum de a devenit aproape invizibil. Nu mi se pare optimist poemul, este mai mult o ruga si o intrebare de genul : A fi sau a nu fi?
Oricum imi place poezia ta si sunt convinsa ca vei iesi din iarna invingator suierand ca un crivat bland prin soare.