Nicoleta Iuhoș

toată lumea noastră a devenit un spital de nebuni. Avem boli care de care mai ciudate și mai neștiute. Nu vine nimeni să ne ia acasă. Dar conștientizăm amarul în care ne scăldăm?

adevăr grăiși, Dumitre! Îmi placi. Iată o seară în care am râs mult și cu poftă, în parte și datorită ție.

Am o mică și umilă critică: cred că ați lungit puțin poezia, domnule Silișteanu. În rest, îmi place mult atmosfera feroviară creată. Iubirea dumneavoastră și nepăsarea iubitei... clasic și totuși în această poezie de cruntă actualitate.

Poate că ai dreptate. Poate lumea asta trebuie privită încruntat dacă vrei s-o înțelegi. Dar chiar e nevoie de înțelegere? Cred că tot inocenții sunt mai avantajați. Ultima strofă m-a câștigat categoric de partea ta, poete. O recitesc și iar o citesc și îmi place tot mai mult.



sugestie către omul din poet:

\"But don\'t worry be happy
Cause when you worry
Your face will frown
And that will bring everybody down
So don\'t worry, be happy (now).....\" (Bobby McFerrin)

Gelu Bogdan Marin,

mulțumesc de vizită :) Chiar asta încerc să fac: să trec de la agonie la extaz - se spune că e doar un pas...



Snowdon King,

cred că e prima dată când te întâlnesc în pagina mea, Bine ai venit! Mă bucur că ți-a plăcut ce ai găsit. Mă voi strădui să îmbunătățesc textul - îmi plac lucrurile bine făcute.



Tudor Negoescu,

Bine ai venit pe la mine! Titlul ... inițial mi-a părut potrivit pentru mesajul pe care doream să-l transmit, apoi mi-a părut prea direct, acum încă oscilez. (Sunt balanță, mereu cântăresc totul). Da, cred că voi introduce câteva versuri mai picante spre final, deocamdată cuget. De trecut m-am despărțit de ceva vreme, săptămâna trecută am evadat din mine - tocmai asta e ideea: nu mai vreau trecut, nu mai vreau tristețe - vreau viitor!
Finalul poeziei chiar așa a fost gândit - raportat la zicala \"viața atârnă de un fir de ață\"... Mă bucur că ai ghicit :)


Ioan Albu,
ai dreptate, asonanțele sunt voit plasate în text. Dacă și tu zici că e bun titlul, așa rămâne! Mulțumesc pentru vizită.


Lory Cristea,
mi-a plăcut mult de tot cum te-ai jucat, poate chiar voi fura de aici o idee pentru finalul poeziei. Cum am mai spus, mai am ceva de lucrat. Îți mulțumesc în mod deosebit pentru vizită.


vă mai aștept pe toți cu mult drag (cu sugestii, critici:))

pe tine te știu un veșnic cârcotaș, motiv pentru care faptul că ai găsit fie și un vers care să-ți placă în poezia mea, mă flatează. Da, voi mai lucra, voi mai șlefui. Nu prea-mi plac păianjenii, în nici un caz aproape de gâtul meu :) așa că ... voi reformula. Sper că știi deja, întotdeauna consider criticile constructive și ele mă ajută a evolua.

Te mai aștept cu drag

Ai îmbinat foarte sugestiv imagini cu versuri.

\"Vreau acordul viorii smuls întamplător
De pulpa fierbinte a unei femei\" - aceste versuri m-au emoționat cel mai mult. Dar trebuie să-mi fac mea culpa pentru că nu te-am \"descoperit\" până acum. Îmi place foarte mult stilul tău și te voi citi și pe viitor cu mult drag și admirație.

Mă las acum defrișată nu de canini de narval ci de canini de iubit... dar mă întorc.

mulțumesc încă o dată pentru sugestie. Ai multă sensibilitate. Trebuie să lucrez și la această poezie, ținând cont de variantele tale.

Mariana:

încă o dată a ta vizită mă bucură nespus, ești oaspete mult așteptat. Mi-a plăcut tare mult varianta propusă de tine. Cred că, dacă îmi îngăduiești, voi fura câte o idee și voi modifica poezia. Te mai aștept și cu alte sugestii.


Bogdan:

Cred că e prima dată când îmi calci pragul. (sunt mai mult decât onorată)Îți mulțumesc și te mai aștept cu drag. Mi-a plăcut mult fotografia: mi-a amintit de copilărie, când mă dădeam în leagăn și, atingând viteza maximă, îmi lăsam capul pe spate și priveam cerul. Era fantastic. Am retrăit acea senzație. Voi păstra așadar fotografia.

Eu spun că fericirea poate atârna; de ce nu? depinde de voința Lui Dumnezeu.

Extraordinar de frumoasă această poezie. Pe cât de scurtă pe atât de plină de iubire și profunzime. Pe mine macii m-au atras, dar îmi place fiecare vers, fiecare înțeles. Totul e perfect.

îți mulțumesc de trecerea prin pagina mea. Chiar mă gândeam că titlul este prea direct, prea brut și doream să-l schimb. Mă bucur că am întâlnit o persoană căreia i-a plăcut. Da, dragostea ne schimbă radical, împrăștie întrebările, tristețea și aduce chef de viață, sădește pasiune în tot ceea ce facem. De aceea sparg toată tristețea: cioburile aduc noroc!

Te mai aștept cu drag

Citesc printre rânduri dorința de a păstra timpl în loc, de a eterniza copilăria. Doamne, ce vremuri superbe! Foarte frumos ai redat atmosfera din casa bunicii, foarte frumos descrisă bucuria sufletului de copil

Bună concluzie ai tras surprinzând transformările produse în al nostru imens necunoscut creier.

întotdeauna citesc cu drag și multă admirație poeziile tale. Aceasta, cu precădere, îndeamnă la nespusă sensibilitate. Dacă iubitul nu se sesizează și nu îți scrie, suntem mulți pe agonia care îți trimitem virtuale scrisori de dragoste (sincere) tocmai pentru ca tu să vii acasă cu inima plină de iubire.

e incredibil câtă putere au cuvintele de rugă. Ai surprins atât de frumos o temere: să nu repeți la infinit viața cu aceleași greșeli... Poate amiaza se rupe și cade peste tine transformându-te într-o bucată de soare.

Îmi place căutarea ta și modalitatea în care ai făcut-o cunoscută. Și totuși atâta tristețe și atâta resemnare.. În definitiv, nu există iubiri fericite (ci doar iluzia fericirii)...

Pomul cu rădăcinile în sus care de fapt e umbra ta denotă spiritul tău veșnic nomad, răsăritul care are mâini cu care ține alte mâini pe care le ții tu pare a fi un silogism, dar eu nefiind prea tare la logică mă opresc aici cu vorbele. Cetățenii care aruncă brazi uscați de la balcon sunt categoric niște necivilizați care și-au pierdut valorile morale. (Și eu sunt arădeancă – nu-mi place cum îmi denigrezi con-orășenii; tocmai că suntem în mare parte respectuoși față de oameni și iubitori de natură. Probabil ai tu motive bine ascunse pentru a ilustra un asemenea tablou funebru). Unde mai pui că fiind la sfârșitul lui aprilie, aceștia trebuie să fie tare întârziați pentru a avea brad de Crăciun în zi de Paști.

Iubita de peste ape e o aluzie la inundațiile care năpădiră țărișoara noastră? Evident iubita trebuie să fie inaccesibilă, cât mai îndepărtată pentru a stârni interesul cititorului și chiar al poetului.

Îmi plac paginile măritate din agenda ta – așadar lipsa timpului liber e îmbinată cu gutui pârguite ce-ți cad la picioare (mâinile avându-le deja ocupate).


Vrei să-ți cumperi loc în față în infern? Cu siguranță te evidențiezi dintre toți muritorii (care se străduiesc mai mult sau mai puțin să-și procure un loc în paradis…) – dacă mai era nevoie de evidențiere-. Omniprezența apei care de această dată are rolul de a aduce viața este încărcată de originalitate.

Când rupi foi din agendă? Când îți notezi ceva foarte important, iar foaia trebuie păstrată mai aproape – în dreptul inimii - la buzunarul de la piept, de exemplu. Femeia își dichisește sinele ca pentru a fi demnă de a-ți fi mireasă, însoțitoare pe această cale de întoarcere. Tu – cel cu fulgere prin minte ai totuși chiar și bani pentru drum, un element atât de uman care pune ultima tușă portretului tău de ființă superioară muritorilor. Costumul – îmbrăcăminte de ocazie, cu rever galben (galbenul – optimism, bucurie, speranță) este straiul tău ales pentru drumul postum. Frumos te-ai gătit poete! Mai vino prin Arad – oraș cu suflete care se plimbă pe străzi, de mână, noaptea.


Concluzia este aproape inutil a fi expusă în cuvinte: ai darul de a îmbina imagini și metafore atât de vivace cum doar marii poeți au reușit. Mușc dintr-o gutuie și mă las învăluită de mirosul bradului care cu siguranță va înverzi în sufletul tău, primăvară fiind.

bibelourile fac și ele parte din obiectele care dacă ar putea articula cuvinte, ar spune povești incredibile... Nevorbind, te-au împuternicit pe tine. :)

este una din cele mai pline de sensibilitate poezii din câte am citit în luna aprilie (tardiv, știu).

E aproape o blasfemie să aleg ce e mai frumos din această poezie. Totuși, ce mi-a plăcut cel mai mult:

\"Hai tu mândră și deoache
corbul și din liliacul scoate
și-l învață să miroasă
cântecul cântat din coasă\"

Încă mai simt parfum de liliac...

Adevărat vă spun, va veni și vremea când Silișteanul va fi studiat la Limba și Literatura Română, ba chiar având texte la bac...

eu sunt relativ nouă pe site. Nu e aceasta prima poezie a ta pe care am citit-o. Dacă nu am lăsat comm-uri nu înseamnă că n-am citit. Uneori sunt grăbită, alteori sunt prea impresionată pentru a mai găsi cuvinte, alteori nu-mi merge net-ul cum ar trebui. Am citit \"Alfabet\" - mi-a plăcut.

Sugestia mea era însă cu referire strictă la această poezie. Mi-a plăcut mult, doar că mie, personal, mi-a părut forțată ultima strofă. Dacă ție așa îți place, așa să rămână - e frumoasă.

Te mai citesc cu drag