Nicolescu Bogdan

Cu primul zâmbet îți ascunzi, Spuma nefericirii din privire, Și-ncet in pieptul tău afunzi, O ploaie rece de neîmplinire. Cu-al doilea zâmbet ești frumoasă, Eși oricum, dar acum, Te surprinde

Crâncene priviri, Urâte umbrele, Adăpostind amintiri, Femeile cele... Compasul degetelor, Măsoară parcele pe sânii ei, În frecvența unui tenor- Alunecă încet pe polei. Ceaiul de

Singurătate, tu mi-ești un mister prea cunoscut Pentru unii doar...un regret că te-au avut, Nu te-am plăcut mereu, dar te-am iubit Și chiar ți-am pus un bob de vină,când m-ai întâlnit. Cândva

Scoate-mă din ochii tăi senini Și fă-mă pasărea din departare, Să zbucium aripile uns de soare, În al morilor vânt de suspin. Scoate-mă din mătasea venelor tale Și pigmentează tufănici cu

Dimineața adierile sunt atât de fine, Că toate păsările se lasă seduse Cu aripi deschise și triluri divine, Aduse cu greu din locuri ascunse. Toridă amiaza Studinei... Insectele se

Nu pot iubito să te uit... Nu pot iubito să te uit... ...Nu pot iubito să te uit! De dorul tău mă uit pe mine Nu mai ești,nici eu nu mai sunt Te mai ating prin mângâieri de vânt... Acum nisipul

Inspir și miezul nopții, Și toată drama curge, Ca un lichior de ploaie, Ce în amurg se scurge, Mintea o îmbată În filamentul ei confuz, De lumină-nceată Invadându-mi fața difuz. Demult pare

Sub albastru se-ascunde rosul, Prin mare umblând ca un besmetic, Ca un vers-notând cu gândul... Banal,uitat,prostesc,patetic. .... Ce-am mai visat ca un nebun, Ce-am mai încercat să-ți

Ai plecat în toate anotimpurile Iarna te-am văzut, cum te-ai deșirat Din puloverul de lană și te-ai făcut ghem Vorbindu-mi în coacerea timpului din sobă Și-n castitatea ninsorii din

Am semănat cerul, Cu semințele memoriilor Și iată, Ce recoltă nocturnă! Acest cimitir de sfinți, Te amețește Cu mirosul serafic, Și-n cele din urmă S-a dovedit a grăi. Trebuie să fii

Surprind din nou Frumusețea ta, În lumina mângâietoare A dimineții. Cafeaua e-n cești Și absoarbe toată umbra Până când rămânem descoperiți. Suntem ușori , În hainele noastre Adie

Numesc strada mea pe tine, Mergând pe ea, te-am cunoscut Întâmplător dintr-o privire, M-am pierdut,am rămas mut. Numesc fericirea mea pe tine, Mergând spre ea, te-am întâlnit Întâmplator din

Într-o zi mă uitam la bondarii Din grădina unei prietene, Într-o casă de pe Rue Saint Augustin, Cum defilau printre leandri - Mi-am pus întrebarea… De ce nu suntem fericiți? Poate

Una dintre toate, a fost odată Femeia...fermecată, Ce-mi împletea cu fericire, Anotimpuri de iubire. Mi-aduc aminte ierni cu tine, Amorul buzelor noastre fierbinți, Ce ne scoteau pe-atunci

Când închid ochii, Și lumea se face Din ce în ce mai mică- Din ce în ce mai mică... Tot ce văd,aud și simt mai frumos Va rămâne întotdeauna Nescris.

Unde ești Gogule să-ți spun, Cum e să fii nemuritorul din pământ, Crezut-am că de-acum cunun, Dar nici gropar și nici primar nu sunt. Gogule când am ajuns în rai, Toti îngerii fugeau de

Te văd slab colorată-aici, Stând strâmb pe pat privind, Imaginari profunzi strelici, Pe geamuri albe adormind. Trecut-au zilele cu nori, În ciuda noastră fără soare, Puteam fi mai

Crescând din adâncuri, Mă obosește teama Să nu mai cred în gânduri- Și roșul depășește rama. Abstract mă întind, Să caut răspunsuri, Văd stelele murind Pe cer, ca niște fluturi. Nu pot

O tăcere indescifrabilă Îmi urmărește inima Printre cercurile de cafea, Lăsând cuvintele ziarului Să se ascundă de sens. Suspectând o așteptare dăunătoare, Dar neștiind cum ar fi

Cu străpunsa coroană neînsuflețită Amorțit în valsul fumuriu de brumar, Îi cântă-n culmi o odă cărunțită De vânt salbatic și fără de birjar. El stă afară, chiar lângă fereastră Împrejmuit de-o

În vălul de ceață densă, Ce-ți înstrăinează dorințele, Lumea devine absurdă Și tu devii doată lumea... Străzile parcă n-au capăt, Subiectele derivă în gând, Pană ce lapovița trece, Prin

Spune-mi gândule ce treci prin spatele ochilor mei De ce-mi oferi placeri atât de mari Doar inșirând niște idei Ce zboara ireale si apoi cu ele-n cer dispari. Câte culmi atingi tu oare?! De ce

Și dacă nu te-aș privi pe tine, Pieziș hotar,întreg,ai fi supus, Să-mbătrânești multe destine, Ce-n inimi n-au nimic de-ți spus. Dar eu să-ți zic am ce,de tac, Te afund,îcet,în ochii-mi

Memorii vagi și prăfuite, Drumuri lungi și nopti nedormite, Curg secundele respirând banal Iar eu mă las purtat de val. Din când in când mi te mai amintesc Când cele doua pahare se mai