Poezie

Memorii

1 min lectură·28 octombrie 2008

Mediu

Memorii vagi și prăfuite,

Drumuri lungi și nopti nedormite,

Curg secundele respirând banal

Iar eu mă las purtat de val.

Din când in când mi te mai amintesc

Când cele doua pahare se mai ciocnesc,

Îmbătat de dorul tau păgân...

Ce mi-l țin închis sub copacul bătrân.

Supumă de ploaie pe felinare reci de toamnă,

Un valet ce conduce grațios o doamnă

Într-o rochie neagră și foarte elegantă,

Era ca atunci când ne-am vazut prima dată.

Un om simplu ca mine se îndreaptă încet

Spre valetul din colț ce-i va da un bilet,

Va zâmbi imediat ce va vedea ochii mei

M-am schimbat ceva spre surprinderea ei.

Timpul mi-aduce ridul sprâncenii ridicate,

Þie satisfactia nopților fermecate

În care arzător îmi ziceai frumos,

Când sunt cu tine fericirea-i de prisos.

Dar timpul...nu poate

Să omoare memoriile noastre,

Mitul...din carte

Spune să ne iubim mai departe

Iar toamna...nu știa

Toate memoriile ce-au rămas,

Toamna doar reia

Povestea noastră pas cu pas.

001.466

Nicolescu Bogdan. “Memorii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolescu-bogdan/poezie/1807740/memorii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.