Nicolae Tudor
Verificat@nicolae-tudor
-
\"nu toți sunt rătăciți în viață... \"
\"lumini iau umbrele la goana... ca nou tăișul rupt se-arată... și regi. Aceia fără coroana. Poate nu chiar regi, dar fii ai REGELUI.\"
Ai avut puterea sa te ridici. Singur. Fa o pauza, nu te grabi sa spui \"chestiile\", raceste-te de ele, ca sa nu pierzi ce-ai castigat. Sunt aci, langa zid, te ascult cu urechea:)))
Pe textul:
„Poate e prea mult..." de Marius Sainiuc
regrez ca -l tin o viata treaz.
Am pus la fiert \"apa de ploaie\"
si-o voi posta peste... parleaz!
Pe textul:
„poetul Liviu Nanu e chinuit de coșmaruri existențiale..." de dumitru cioaca-genuneanu
Iti doresc ca, dupa ce eu te voi uita, tu ... sa-mi ramai!
Pe textul:
„Am un anișor..." de Vasile Mihai
Cum ar veni, traiesti, nu traiesti, vremea vietii trece.
\"poate tu, poate el, cine stie?\" Iata cum ne facem rau, cum ne incurcam unii pe altii punandu-ne piedica, in loc sa ne respectam.
\"Opriti vantul\", dar vantul isi vede de-ale lui. Am un prieten care vorbeste, vorbeste despre nimicuri... si tigara ii arde toata in mana facand un scrum lung de tot. Am admirat cum poate gandi fara sa se zdruncine. Cum pot unii trai fara sa traiasca!
Impotriviti-va naturii, ne sfatuiti. Zicand \"nu!\", racnind \"nuu!\", s-ar scutura scrumul, tigara ar arde mai repede si s-ar consuma imediat.
Da, viata-i un chistoc de tigara...
ps: daca renuntati la ultimile trei versuri, va acord o stea.
Pe textul:
„viata-i un chistoc de tigara" de Ion Nimerencu
Stii ca am fost cu sufletul alaturi de tine, Liviu. Acum te citesc (cum am spus-o deja) si inteleg aceasta actiune ca o alternativa la \"daca sterg cuvintele nu mai ramane nimic dupa mine\". Cu siguranta, ai lasat \"un semn\" in sufletul celor care te-au cunoscut. Numele invitatilor tai parca difera de cele pe care mi le-ai spus tu, sau mi se pare?!
Mi-ai promis ceva, sau am intrat deja in zona aceea a ta de \"indiferenta transparenta\"?
Pe textul:
„cenaclu" de Liviu Nanu
RecomandatPe textul:
„Sorin Despot cântând pentru viori agățat de o virgulă" de Maria Prochipiuc
Apoi, am postat un text si... n-am avut nici un cititor(l-am retras) Textele afisate pe ecran apartin numai anumitor nivele sau se face vreo selectie? Fiindca as vrea sa stiu cine se face vinovat daca gasesc un text bun in afara ecranului? Vad ca ies din ecran texte cu 4 cititori, si-ntr-adevar, texte foarte proaste...
Pe textul:
„Noua pagină de autor (și despre Colecții)" de Radu Herinean
Recomandat-In rest VIRGULA ploaie,
-A nedormind VIRGULA diavolul
-fruntea-I obosita,
-Farduri farduri de zapezi VIRGULA PRIMAVERILE sa-i pierzi... (FRAGMENT REVISING)
Pe textul:
„Suioare rugatoare de iertare ceruita" de Gheorghe Aurel Pacurar
Nu mai pot sa continui fiindca se confunda planurile, mama reala a devenit mama sitului. Si eu nu am treaba cu persoanele reale, cu mamele nici atat, eu analizez niste idei. Iata cum, prin tacere reuseste sa faca pace. Ii sarut mana daca nu si-o retrage.
Nu ma pot abtine sa nu raspund Ioanei:
1) Un cenzor trebuie sa fie un om ales pe principii profesionale, un om care nu are voie sa greseasca la virgula pentru simplul motiv ca cenzureaza texte si le trimite deseori la corectat.
2) Interpretarea biblica a textului este exagerata. Sunt convins ca daca acest autor scria celebrul vers”mama are mere”, s-ar fi gasit, tot asa, nuante biblice.(Eva, mama noastra, cand era acolo, sub mar, iar marul nu era inca muscat, blabla). Gasiti poezie acolo unde nu e. Vibrati ca se uita in sus? Chiar voiam sa analizez aceasta imagine
3) Doriti sa citesc si sa trec mai departe? Este un text public, nu e trecut la „personale” si am dreptul elementar sa stau si sa ma minunez cu voce tare. Sorescu a dedicat lui Eminescu un poem si a ajuns direct in cartea de citire.
Va saluta de la minus douazeci,
n.
Pe textul:
„Mamei" de Paul Bogdan
Analiza textului:
„O întreb despre bătrânețe
și despre cum mai trăiește departe de mine”
Repetitia „despre” deranjeaza si pe cititorul afon. E o greseala, domnule, sa te repeti din trei in trei cuvinte. Inseamna ca n-ai bun simt pentru vers, nu te-apleci asupra lui cu drag.
Cuvintele acestea mi se par spuse si nu rostite, fiindca poezia are o particularitate, rostirea poetica, si nu vad nimic poetic aici. Pentru a spune aceste cuvinte nu e nevoie ca Dumnezeu sa aleaga special un om. Le poate spune oricine, aceste cuvinte se regasesc cu siguranta in scrisorile oricarui om simplu plecat de acasa. Sa nu-mi spuna cineva ca poezia actuala tocmai prin asta se caracterizeaza: limbaj nepretentios, usor fistichiu, spus in graba (cum o fi, numai sa fie! Daca nu se stie ortografia, „si ce daca!”- e un eroism, se gasesc destui sa treaca peste asta. Ba mai mult, daca se face o cacofonie, se raspunde : si ce daca, ma , asa am vrut io!” - iar se gasesc destui sa aplaudeJ))
O intrebi despre batranete. Ce intrebare e asta? Ce raspuns miroculos astepti, ce poate, saraca, sa-ti spuna pentru a avea dumneata o emotie poetica?
Acest „despre cum” (era sa zic iar ca e pleonasm si mai ma coborai 20 de puncteJ)) este o expresie tare nefericita. Da, nefericita precum batranetea. Iata o bila alba, groteasca : agramatismul si batranetea.
„cum mai trăiește departe de mine”, iarasi strident. Aproape de tine traia altfel? Acest \"cum-coada de peste\" are rezonanta mai curand domestica. Doua suflete se iubesc cu cat sunt mai departate unul de altul. Si daca nu este implicat sufletul, scuzati-ma, nu e poezie.
„ea tace.”
Nici nu putea sa faca altceva. Ce sa spui la asemenea intrebari prostesti? Tace. Si el, ditamai omul, nici nu intelege. In tacerea ei vede... poezia. Cat cinism! Si-a creat o lume interioara falsa in care s-a autoproclamat rege (pana aici e bine), dar sa iesi din lumea ta (geana o numeste mai simplu, wc) si sa dai navala peste ceilalti cu aere de superioritate e caraghios. Fiindca nu-mi inchipui decat astfel personajul care intreaba „ cum o mai duci cu batranetea? Tata mai traieste?”
El e rupt de lume (geniu, de!), si lumea trebuie sa fie fericita ca „din mila mariei sale” articuleaza o vorba (nearticulata, ce-i drept- iuteala de gura si nebagarea de seama) sau face vreun gest, cum ar fi aruncarea catorva fise de un leu peste multimea saracilor.
Merg la munca, ne intalnim dupa amiaza pentru... \"pasul al doilea\".
Pe textul:
„Mamei" de Paul Bogdan
Poezie cu ortografie scrisa de cineva care habar nu are de ortografie ( Herinene, iata pe cine ai facut ditamai cenzorul!)
O întreb despre bătrânețe
și despre cum mai trăiește departe de mine, (AICI NU SE PUNE VIRGULA)
ea tace.
O mai întreb despre cele de ieri,
despre tata cel dus,
odihnească-se-n pace!
(AICI SE INCEPE CU LITERA MARE)ea tace.
O mângâi și-o-ntreb,
ținând-o la piept
ca-ntr-un cuib plin de uitări,
despre ziua ce vine
când nu va mai fi.
Se uită în sus
lăcrimând cuvântări
și (AICI SE PUNE VIRGULA)Doamne... cum tace!
Despre poezie? N-are idee, n-are limbaj, n-are emotie (cu toate lacrimile cuvantatoare), deci n-are nimic. E si nepoliticos sa intrebi un om”despre ziua de maine cand nu va mai fi” . Dar la tupeul popii… (parca popa ziceai ca esti) Halal!
Pe textul:
„Mamei" de Paul Bogdan
\"Multumesc\" pentru toate suturile-n fund. Deci, matale erai, bre? Parca nu erau din plastic, mi s-au parut chiar adevarate:)), niste suturi de toata minunea. bre!
La mai mare!
Pe textul:
„cauza dreaptă" de Liviu Nanu
Cerul e albastru mai mereu. Acolo mai sunt si norii-ce spectacol!
Daca nu si nu, as fi colorat-o cu sangele meu si-as fi lasat-o pe banca, sa te sui tu pe ea- uite ca poti.
Daca n-ar fi fosr patinoarul, unde ai mai fi intins mana?
Daca n-ar fi fost Dumnezeu, unde ne-am mai fi intors?
Pe textul:
„Si (ce ) dacă ?" de Radu Tudor Ciornei
Pe textul:
„azi" de Dana Stanescu
Pe textul:
„Radu Tudor Ciornei într-o continuă poezie de duminică" de Maria Prochipiuc
Recomandatps: nu va voi mai citi niciodata.
Pe textul:
„Eminescu ca o sticlă goală de Frutti-Fresh" de Eugen Galateanu
Cred ca un sit nu poate deveni proprietarul muncii unui creator, el poate doar sa foloseasca acea creatie la promovarea inca a creatorului prin alte mijloace de informare.
Pe mine ma deranjeaza ca acelasi text apare pe alte situri cu alte \"pseudo - nume\"
Pe textul:
„Minima moralitate" de Eugen Galateanu
\"Da-mi o revolutie si voi fi un erou\", mi se lauda un cunoscut. Situl acesta are probleme la varf. Eroii lui (sa nu particularizez) spun la radio agonia ca sunt 8ooo de membri si aprobarea unui comentariu dureaza maxim 30 minute. Daca intreaba cineva ceva, se raspunde : \"lasa-ma ca ma uit la televizor...\"
Deci se lucreaza dupa ureche, la plesneala. Si n-ar fi nimic daca cei condusi ar fi ...oi, dar aici sunt suflete minunate. \"Aici suntem multi\", zice Nichita. Nu auzise de \"eu nu ma spal pe dinti\", nici n-a privit in stanga la subiecte fierbinti. Pentru ca nu intereseaza pe nimeni ce e fierbinte, si daca. A observat insa ca e un i in plus (sau in minus?) Nici macar nu se pune mana! Au comanda butoanelor in mana si -si bat joc de noi, pur si simplu ne... lucreaza! Asa cum se intampla in toata tara.
Pe textul:
„La mulți ani!" de Eugenia Reiter
deschideai
usile capitonate
ale sufletului meu
Si te-am lasat, (ah, ce greseala fatala)
sa dai cu usile mele de toti peretii,
sa-mi spargi ferestrele interioare
Din cauza ta
m-am ales cu o pneumonie atipica-
de fiecare data
cand pleci de langa
sufletul meu
cuprins de friguri,
aiurez
si nu mai suport
usile inchise
Pe textul:
„Pneumonie atipica" de Bogdan Nicolae Groza
Sa nu va bata la usa omul cu mielu’
De nu luati foarfeca sa-mi modificati nuvelu’ :)))
Pe textul:
„Urare" de Eugenia Reiter
