Vârste

poemul al doilea are o imagine bună și e un poem corect. pare totuși un poem trist. bătrînul stă la fereastră și vede nucul din fața casei cum își pierde pe zi ce trece frunzele. probabil că se gîndește și la anii lui, care nu mai sînt foarte mulți. dacă se ridică tot mai greu din jilț, cine știe cît va mai vedea această imagine de la fereastră. poate că e singur și nu mai are pe nimeni. cred că acel copac îi schimba starea sufletească, mai ales vara cînd era înverzit.

chiar dacă poemele au vrut să arate începutul și sfîrșitul vieții, poemul al doilea este cel corect. eu personal nu aș asocia un bebeluș cu toamna, în haiku mă refer. bătrînul poate fi asociat cu toamna, care poate însemna un capăt de drum. toamna mai poate fi asociată și cu doi îndrăgostiți care beau ceva cald împreună sau se adăpostesc sub o umbrelă. depinde de cadrul pe care îl vede fiecare.

doar dacă ai vrut să arăți că o viață se trece iar alta începe. dar chiar și atunci ar fi trebuit să inversezi poemele. e clar că se nasc bebeluși și toamna, dar dacă vorbim de poezie atunci să așezăm toamna într-un alt context.

multă inspirație Nicolae. am trecut pe la tine, bia

Bebelușul din poziția lui, culcat, zâmbește frunzelor ce le vede căzând. Dacă este sănătos va fi interesat de tot ce vede în jur.
Bătrânul se gândește, așa cum zici, cine știe dacă voi mai vedea și la anul această imagine.
Am încercat să reprezint toamna așa cum se vede ea la două vârste total diferite.
Dacă puteam să-i bag pe amândoi într-un singur poem, de asemenea factură, aș fi făcut-o
Mulțumesc de trecere. Chiar îți simțeam lipsa de pe site.

Cu gânduri bune

Ati reusit, ca de fiecare data, sa transmiteti emotie. Asocierea intre elementele componente fiecarui tablou ma face, totusi, sa rezonez in mod diferit. In primul Haiku, percep zambetul bebelusului cumva estompat de frunzele de nuc in cadere, eu nu-l vad vivace. Desigur, tonul trist se simte in ambele Haiku-uri. Dar, pentru mine, batranul ridicandu-se din jilt in toamna, ma trimite spre reflectie...Si tocmai asta caut eu, citind.

Salutari din Bayern!

Joana

că minipoemele mele ajung să transmită emoție până în Bavaria, sigur că și pe acolo o să înceapă a cădea frunze iar pruncii și bătrânii o să le perceapă în mod diferit.
Și mă mai bucură faptul că sunt un prilej ce trimite spre reflecție.

Să aveți o toamnă frumoasă în acel Freistaat.