Nicolae Popa
Verificat@nicolae-popa
„Puterea cuvantului”
Biografie în formare. M-am născut undeva unde ar fi o crimă să nu scriu și, cu atît mai rău, să scriu prost... sau mai prost decît se obișnuiește în general! Așadar, născut la Buda, r-nul Călărași, fostul județ Lăpușna, Basarabia & RSSM @ R. Moldova, chiar pe 13 februarie 1959…
De câte ori am trecut prin textele tale în ultima vreme mi-am tot zis zis că e bine să mă mulțumesc doar cu plăcerea lecturii. Totul în discursul tău e atât de spectaculos, dar și atât de dramatic, încât comm-urile mele ar putea să pară ca niște cămile-n pisc la Roșiori. Însă de data asta - ajuns în dereptul acestui poem și citindu-l cu toți ochii din mine - mi-am dat seama că aș fi un nesimțit să nu utilizez dreptul meu de-a pune o stea pe condamnat. Da, e un poem condamnat să poarte o stea. În ciuda faptului că ultimele trei rânduri... În fine, vorba ta, \"nu cumva să vă scape ceva\". Inspirație!
Pe textul:
„gând condamnat" de florian stoian -silișteanu
Acum descopăr că chiar nu te deranjează deloc faptul că ești ținut \"în carantina\". Bravo, poate așa vor deschide tot mai mulți \"Atelierul\". Acest text, în care ai mai schimbat câte ceva, chiar că m-a dat gata. Ce mai furori ar fi făcut dacă ar fi fost semnat de... Dar cîți nu apar cu glumițe pe pagina principală! Curaj!
Pe textul:
„masCOOL, masCOOLă" de Valeriu Balan
De îmbunătățitÎnțeleg că este și acesta un poem experimental, ca toate textele tale. Important e că reușești să-ți fii fidel ție.
Auzite în lectura ta, o lectură în draci, cum spui, sunt și mai captivante. Sper să-ți cultivi o gașcă de cititori care să fie doar ai tău. Numără-mă și pe mine printre ei. Îmi pare că aici, la atelier, atmosfera e mult mai potrivită pentru tine. Oricum ai fost toată vremea un izolat. Te mai citesc.
Pe textul:
„Ar-art-ta poetică" de Valeriu Balan
De îmbunătățitarăt arat de diacritice. Da e mai bine așa.
Îmi apare imaginea ta de macara uriașă pe-un ecran imens.
Pe textul:
„scurtmetraj" de Irina Nechit
Tocmai căutam un text, niște cuvinte în fond, care să-mi ajute să închei pe o notă, hai să-i zic mobilizatoare, o jumătate de zi de ședere în fața monitorului pierdut pintre șoaptele și strigătele noastre, ale celor ce trecem pâlpâind pe aici. Și uite că le-am găsit în spusele tale:
\"am dat frâu liber cuvintelor
spre tine
pentru că în fiecare clipă te aud și cred în drumul tău
și mi-am găsit calul meu pătimaș
cu care umblu prin codrii mei sălbatici
de aceea o să rămân descătușată
undeva de-a lungul drumului
o să pun mereu în palma omului nu arginți ci un pic mai mult din mine
și un pic mai mult din noi\"
Acum am cu ce trece pe sub Miezul Nopții în drum spre casă. Multă și nesecată inspirație!
Pe textul:
„niciodată nu plec" de Maria Gold
Mi-a plăcut mai mult decât îmi plac de obicei asemenea chestii.
Mai trec pe aici!
Pe textul:
„smiley face" de Florin Branza
Pe textul:
„scurtmetraj" de Irina Nechit
E ceva ce se memorizează de la prima lectură. Scris cu îndemânarea celor ce au cu adevărat ce spune. Această \"Duminică a apei\" este și o duminică a spunerii definitive. Poem antologic. Felicitări!
Pe textul:
„duminica apei" de Dana Banu
\"se lipește de mine\" (nu lovește) și mai nu știu cum, fără \"pumni de oțel\".
Pe textul:
„Depresie" de Maria Magdalena Frandes
Îmi place mult mai mult decât celelalte două texte, blea.
Pe textul:
„guru" de Carolina Bumbac
\"Visez cu totul alți cai decît cei de altă dată, ei sunt mult mai veseli și mai puternici.\" Se zice că dacă visezi cai... Mda. Captivantă descriere:
\"Atunci mă desprind din pereții interiori și-mi văd cele trei alunițe de pe mînă și fundul minuscul. Știu că sunt. Mă adun și plutesc în trupul ăsta, dizarmonioasă.\"
Cum să nu mai trec pe aici?
Pe textul:
„Tandrețe în cutie" de Ioana Petcu
Recomandat\"unde dracu\' ascunzi tu nebunia
pe canapeaua de piele
și cum faci să ți-o iei pe furiș
la plecare\"
Pe textul:
„seroxat" de alice drogoreanu
Nu pot trece mai departe fără să-ți spun că aceste rânduri m-au \"scormonit\" adânc:
\"desprind ușșșșooooor dreapta
de pe umărul tău
o ridic
șarpe ușor adormit spre ceva ce încă nu știu prea bine ce e
pentru că stânga se ține de inimă
încă
de tine\"
Copleșitoare descriere. Felicitări!
Pe textul:
„rugăminte" de Florina Daniela Florea
RecomandatCred că aici ești tu cel adevărat, adică cel în mare parte inconfundabil, care lași câte-o dâră de mir pe monitor și noi zicem cu toți \"Ah, ce simplu și frumos\":
\"liniiile sunt perfecte împreună
și eu desenez linii două
apoi două apoi două
trebuie să scriu ca alex
aș vrea să pot scrie că
fotoliul ia forma corpului meu
însă tot ce pot scrie eu
e că mi-i frică de tine
și toți fluturii din burtă
ți-i dăruiesc ție
să fiți cuminți împreună
zâmbetul tău rotund
curge acum în toate venele\"
În rest, nu reușești să luneci printre degete.
Pe textul:
„Și Tu Și Trenul" de hose pablo
\"Dumnezeu
devenit cerșetor
mi-a cerut un bănuț...
i l-am dat...
(știu că era EL...)\"
Și brusc reduci totul la cochetăria cu Doamna Lună, în cu totul alt registru, copilăros-romantic. Nu, nu cred că e neapărat să schimbi. Pur și simplu, gândește-te la starea pe care ai știut să o redai mai înaite și care avea și acea surprizătoare precizare:
\"(știu că era EL...)\"
Bumerangizare plăcută în continuare.
Pe textul:
„Deducție" de ioana matei
O idee de zile mari. Adevărat, de la prima ei transforamre, când devenise izvor, credeam că o vei face să ajungă cu timpul să vadă un blestem în aceste capacități ale ei de-a se preschimba mereu în altceva, pentru că în orice s-ar fi transformat, totuna o pândea un pericol, ea ajungând să sufere, în diferite ipostaze, de toate amenințările de pe lume. Tu ai făcut-o să devină lumină și s-o ia spre alte stele și planete. Mi-ar fi plăcut să o lași să se chinuie mai multă vreme aici, printrte noi. Dar, mă rog, cred că sunt prea necruțător. Dacă a vrut să zboare, să zboare, ce mai! Oricum, mi-a plăcut scriitura, felul de-a fi concis și direct.
Pe textul:
„Fiara și ființa" de razvan rachieriu
Felicitări pentru paralela între suflet și var. Ai pornit-o de departe, de la varul încă nestins, și ai adu-o atât de firesc la aceste versuri care fac dovada unui suflet, vorba vine, capabil de revelații poetice:
„În nemărginita așteptare a înălțării
își pierde cumpătul ,
devenind umil
robul
mediocrității .”
Te mai citesc.
Pe textul:
„Reacție ireversibilă" de xiu
Felix,
\"nimicurile redate aici redau\" neputința, sau nedorința, de-a te concentra asupra unui text. Nimic mai mult.
Pe textul:
„picaturi de fericire" de Felix Onofrei
Am așteptat cea mai mică aluzie din partea cuiva la șubrezenia poantei ca să o și spulber. Mulțumesc, tu mi-ai spus-o mult mai direct. Adevărul e că mai vechea mea teamă de-a nu fi înțeles până la capăt îmi face mereu șicane din astea. Culmea e că nu-mi plac în general textele cu poantă, dar uite că uneori nu mă pot abține.
Pe textul:
„marșul câinesc" de Nicolae Popa
N-am mai râs demult cu atâta plăcere în fața monitorului. În general, suntem cam morocănoși pe aici. Ironia ta amară m-a readus la realitate. M-am și recunoscut, într-un fel, printre aceste personaje cărora li se ridică poezia la cap, concurând cu cele \"două pahare de votcă luate cu vecina\". Mulțumesc pentru destindere. Te ma citesc, cum să nu.
Pe textul:
„Fără titlu" de LUMINITA SOARE
