Nicolae Popa

...EDITORILOR!

Amalia,
Cu ajutorul tău încep să descopăr și eu anumite semnificații neașteptate, observ că lucrurile se aranjează oarecum ca de la sine într-un anumit context care e tocmai pe placul meu, urmând să fiu cât mai atent când postez un text sau altul pe siteul nostru. Sper să nu te dezamăgesc nici în continuare.


PÃCALÃ VIOREL SILVIU,
Te rog să mă crezi, eram atât de emoționat, ca să nu zic zăpăcit, atunci când am formulat acel răspunsul pentru tine, încât mi-au scăpat anumite nuanțe și, într-adevăr, în loc să-mi iasă o glumă mi-a ieșit o glumiță. Adevărul e că îți sunt foarte recunoscător pentru aprecierile tale. În plus, nu pot să nu-ți mărturisesc în contextul acestor scuze, că aici, la Chișinău, personal am de când mă știu probleme cu numele meu de familie, unii amintindu-mi mereu de cadelniță, însă și mai neplăcut e să-i văd ghiontindu-se a râde pe ruși, dat fiind faptul că Popa în rusește înseamnă chiar \"poponeață\", adică c... Ți-o spun,așa, plângându-mă ca unui frate.

Îți doresc un Crăciun cât mai fericit și sper să nu mai rămână pentru mine nici un țurțure de geață în dreptul inimii tale .

Am sorbit cîte ceva, ascultînd, m-am uitat la zăpada căzute pe și printre clădiri... M-ai emoționat mai ales cînd ÎMI citeai:
\"cresc ierburi înalte peste locul unde
într-o viitoare poveste
ai să descoperi liniștea pietrelor noaptea\"

A fost o plăcere să te aud!

Ioan-Mircea Popovici, Burlacu Ioan!
Din cînd în cînd mai și trec cu lumina aceasgta orbitoare, de bliț, cu ortografie nesigură, peste cei dragi! Însă pe voi se vede că v-am și surprins deja orientați spre aparatul meu de fotografiat. Sper să am posibilitatea să nu vă scap din obiectiv. Deși, aparatul meu e ne-demontat doar pe monitor.
O iarnă blîndă peste tot!

Mulțam pentru trecere!

Sensibilitatea observațiilor tale mă onorează! Nu sunt un fotograf deosebit. Țin, însă, la posibilitatea de a păstra neapărat ceva prin fotografii. Cred, însă, că nu-i iese nimănui niciodată nimic prin intermediul unui aparat de fotografiat! Adevăratele realități se propagă prin cuvinte. De fapt, rămîn doar amintiriile fixate în descrierile verbale. Pozele - trec la poze! Restul e tăcere, vorba clasicului fără aparat de fotografiat.

Atâta poezie de mare valoare, atâta lume bună, nu poate să nu dea ceva egalabil cu valoarea poeziei inițiale, în cazul dat: valoarea poeziei lui Traian T.Coșovei. Aprecieri deosebite!

Atâta poezie de mare valoare, atâta lume bună, nu poate să nu dea ceva egalabil cu valoarea poeziei inițiale, în cazul dat: valoarea poeziei lui Traian T.Coșovei. Aprecieri deosebite!

Un poem din care nu poti iesi decatscuturandu-te de polem. Fireste e doar partea poetica a poemului. Urmeaza insa, pe masura ce lectura te apropie de interiorul domestic, o relatie direct proportionala a poemului cu starea poezii din tine:

mă gîndesc la noi doi în fiecare zi dar m-am învățat să nu mai suflu
o vorbă despre asta.
mă înnebunește că îmi scapă aproape totul despre noi,
felul în care propria noastră dragoste
ne-a îngropat ca lava un mic sat de pescari,\\\

E ceva care face ca acest poem sa reprezinte sptiul unei o anticamere a valorilor autentice! Chiar ]mi permit, daca mi se permite, s[ pun stea!

e ca așteptarea la bancomat. Dacă poți lua,
Joanna, moartea asta permanentă a mea ...
Te rog să ai grijă de ea. Să-i iei la hotel
o cameră single, geam cu vedere spre mine.

Silvia, nu uiti niciodata sa ne uimesti! Avem mereu un geam cu vedere spre tine! Poezia ta nu ne lasa in pace! Cum sa-ti spun ca esti cu un pas dincolo de pragul dincolo de care e doar poezie autentica? Dar se pare ca m-am si scapat cu vorba... Am si spus-o!

Felicitari! Un alb, pe negru, foarte pronuntat!

Intimplarea face sa citesc acest tex la iasi, in holul hotelului Moldova, (hol foarte genersos, de-altfrl daca ma lasa sa bocanesc aici pe clape la ora asta)... Dorin, azi am avut un recital deosebit, au citit peste 30 de poeti poezii... Ce mult ne-a/mi-a lipsit o poezie precum:
ultima carte din colțul acela, cu
terasa plină cu flori de gutui,
sub care studenții aceia frumoși încet se sărută pe
mâini.
Aprecieri deosebite. Nu pot pune stea, fiindca (si vina imi apartine) nu am mai trecut pe-aci demult, regret... E doar un semn din holul cu monitor la indemana!

Finalul e nefiresc de firesc. Mersul spre acest final îmi părea oarecum teatralizat (zgomotul de mașini este infernal
figuri triste de oameni grăbițiși) eram gata să abandonez... ȘI când colo, un final tare:
”nu știu de ce se vede azi așa de limpede cimitirul”!

M-a prins poemul, cursivitatea lui, trecerele de la sublim la ”Stephanie nu există
A fost odată închipuirea unui poet”. Oricum diacriticile mi-au dat de gândit:
”își poartă parul tăiat prins pe o parte...” Un ”par” tăiat prins în păr ar fi ceva... Dar asta nu strică deloc din frumusețea poemului... Dimpotrivă!

E deja dimineață, după o noapte de nesomn, ca să mă pot concentra asupra unei analize ”pe text”! E ceva care îmi place fără să mă întreb cu insistență de ce anume îmi place! Fac doar un semn să spun că nu dorm. E unul din cele mai bune texte citite în ultima vreme ale tinerilor poeți de la Chișinău! Nu pot da stea pentru că nu ași putea-o justifica printr-un comentariu doct! E stea, oricum, în dreptul acestei poezii!

Mare noroc pe capul unui flămând de poezie să citească un asemenea poem în noaptea trecerii dintre ani.E și o trecere spre împrospătarea (cu altfel de poezie) a poeziei. Relevant în acest sens e locul pe care îl sau nu-l părăsim: ”să plecăm / rămânând în locul unde am locuit niște culori prin ierburi”. A fabula pur și simplu și a fabula până la capăt, nu e totuna. Când fabulezi până la capăt, dai de poezie: ”aici / nori plini de rotițe și alte mecanisme / trec pe străzi noaprea ca niște voievozi”. Ștefan Ciobanu (ștefan ciobanu)în acest poem e chiar la capătul disperării. O disperare sublimă. Disperarea celui care e pe creste și e gata să coboare pe celălalt versant. Or, acolo e poezie pură:
”aici călcăm semeț
cu tălpile formate din milioane și milioane de furnici
se mișcă crengile
curge zăpada din nori
se crapă cerul atunci când călcăm noi
avem impresia că în urmă este un batalion de întuneric”

Superb poem. E de citat și de citit integral!

e un poem deosebit. Plăcerea lecturii e atât de vie, încât îmi anulează puterea de concentrare asupra unei analize. Sper să fiu crezut pe cuvânt: e cel mai bun poem citit de mine săptămâna asta!

Din p.d.v. literar (la ce eu de la o vreme mă pricep tot mai puțin, căci se adună tot mai multă literatură în urma mea) s-ar putea să fie prea literaturizat, însă din punctul d.v. al unui cititor de poezie este de o savoare spectaculosă, se citește cu mare plăcere, dar nu vreau să generalizez, fiindcă cititori de poezie sunt tot mai puțini și nu e de nasul lor să se bage unde nu ei decid... Mi-a plăcut!

Un poem de largă respirație. Savoarea lecturii vine din savoarea scrisului. Spune foarte multe lucruri nespunând nimic până la capăt. Da, ”iedera s-a îmbrăcat în zapadă”... Frumos poem!

Poem integru, plăcut... E o încântare să-l citesc de mai multe ori! Felicitări!

Poate că și poemul e din cele cu ”atribuțiuni terapeutice”! Mulțam pentru trecere și... plivire!