Nicolae Diaconescu

Eroina din text, deși contradictorie, este atractivă. Am recitit încă odată prima parte, (la care am lăsat un comentariu). Constat, că și după trecerea timpului, proza e la fel de incitantă. În partea a doua, aparent, nu se întâmplă nimic, dar am descoperit un suflet chinuit care încearcă să-și găsească calea, drumul, care va duce, unde?!! Deocamdată nu știm! Ne vorbești despre iubire ca fiind cel mai important lucru în univers și apoi mărturisești că ai făcut dragoste cu un necunoscut doar ca să scapi de povara virginității!!! În capitolul doi sunt mai multe greșeli de ortografie decât în partea întâi, uneori chiar deranjante, totuși am citit cu plăcere proza ta, poate din cauza sincerității. În concluzie, ai potențial, încearcă să slefuiești, să corectezi.
Mai adaug un lucru, spui că îi invidiezi pe cei care au o pasiune, nu contează ce fel. Poate că pasiunea ta e lectura, scrisul! Aștept cu interes continuarea.

Țațo, în uterul meu am visat lilieci!
Fă, nu fi proastă, eu visez iubire, \"rătăceam pe câmp ne sărutam cu flori de mac și cuci ulini\"...
Auzi fa, popa a zis că lui \"moise câinii i-au furat ttt oiagul\"...
Soro, uite-l că vine, iar ne afurisește, să fugim...\"bestia ce doarme, fluturi bipezi cu unghii late,... au botezat curentul electric\"...
Hai înăuntru \"aștept furtuna\"...ce-o fi vrut să spună \"la cerescul pian\"? Putea și el să fie mai blând \"în fiecare generație cineva cântă la pian cu picioarele\". O fi Michiduță?

Frumoasă prezentare în biografie și mai ales tristă. Mi-au plăcut penultima și ultima strofă .
Ți-aș sugera, nu că ar fi mai bine astfel...\" Cînd puteam s-aleg eu clipa, Lîngă mine lipa lipa, Un pitic uitat de lume , Construit numai din lut \"

Dragă Maria ,
Încă o dată îți spun , ești generoasă , ceea ce nu e puțin lucru ! Ți-amintești poate , mai de mult m-am mirat cum de poți investi atâta timp pentru alții . Azi însă știu ,așa ești tu construită , de aceea te-am așezat în rama sufletului meu . Cât despre \"scrisoarea întârziată \" am primit-o cu mare bucurie.

Dragă Maria,
Crezi că ar merge mai bine titlul \"Doi ani mai târziu și după aceea\" ?
În povestea mea sunt două lumi, una a nevinovăției, aparent idilică, dar și aici își face loc nedreptatea, \"pedepsită\" însă prin mijloace rudimentare, prin \"răzbunarea\" unor copii.
Cealaltă lume e una a păcatului, cumva în antiteză cu prima. Țoacă , om pizmaș, fură bucuria unor copii. Ca o pedeapsă parcă, el \" prinde peștele\" ăl mare. Așa ceva te marchează și de frică, oroare, i se face rău.
Păcatul fetei care a săvârșit omorul e dublu, mai întâi s-a dăruit unui om care nu merita , a tentat-o bogăția, iar apoi a înfăptuit o crimă oribilă. Prin rugăciune și umilință a reușit să reintre în echilibru, dar nimeni n-a mai văzut-o râzând. Iubitul ei nu s-a căit, s-a însurat cu o femeie pe care n-o iubea, se îmbăta, o bătea cu uluca...și poate că pronia cerească l-a pedepsit, a ologit de amândouă picioarele. Nici după asta nu s-a vindecat la suflet....Toate întâmplările din poveste au ca fundal nunta, unul din cele trei momente importante ale vieții, naștere, căsătorie, moarte.
Ți-am spus toate astea fiidcă ai scris că \" proza e construită cu rafinament\".
Mai adaug că am avut îndoielile mele și de aceea am recidivat, ieri la ora 17 am citit-o unei portărese. Cum ei i-a plăcut, mai ales prima parte,i-am dat drumul pe site .

Ramona,
M-a înduioșat revolta pe care o exprimi nu încă suficient de expresiv. Textul ar putea deveni un pamflet, scrie doar ceea ce simți și fă trimiteri la simboluri cu multă grijă.
Dreptatea e o himeră, nu există forța dreptului ci doar dreptul forței. Referitor la Basarabia, Moldova, Cătălin, cel de la MegaStar, a făcut o afirmație, sper că am înțeles-o corect, Moldova și România reprezintă aceiași Țară, România! Iată o asumare de curaj având în vedere că el studiează la Chișinău. Vreau să spun că încă mai există idealiști ceea ce este specific vârstei tale dar....chiar și eu am rămas un naiv deși am trecut de 60 de ani!
E amuzantă și \"Hora Unirii 2 \" . Continuă, nimic nu e în zadar!

DoDule, DoDule,
Nu-mi închipuiam că sunt așa bătrân! Sunt de vârsta tatălui tău, iar copiii tăi aparțin generației despre care vorbim. Site-ul fără comentariile tale, n-are sare și piper! Îți mărturisesc că dacă accesez pe\" comentarii\" și dau de tine, imediat deschid.
Îmi pare bine că ai făcut rost de N. Densușianu. Nu știu dacă ai volumul cu prefața originală a lui Ct .C. Istrate.Se pot face multe comentarii asupra destinului acestui OM. Îl asemăn cumva cu Ștefan Odobleja și cu Petre Țuțea ( din Boteni de unde era tata, la opt km. de Vulturești).Cât privește muzica clasică,..o să-i propun domnului Radu un experiment, o astfel de muzică la Casa Eliad pe 18 august. Să cânte ...Delia, fata mea, vioară solo, sau dacă există pian un recital de vioară cu acompaniament la pian.
O să mă interesez de volumul lui Petre Morar, mulțumesc pentru semnalare.
O strângere cordială de mână!

Viața e cel mai frumos dar de la Dumnezeu și poate că acel copil a intuit asta.Să ne bucurăm că existăm și să facem binele doar pentru că așa este moral,fără a aștepta vreo recompensă pentru asta.Mă bucur că mă citești dragă Ina și îți mulțumesc pentru apreciere.Așa e,mi-a plăcut totdeauna să povestesc și prima încurajare am primit-o în armată când într-un dormitor de 40 de inși, seara, după ce se dădea stingerea la ora 21,băieții mă rugau să le mai spun o \"poveste\",La început eram reticent,credeam că fac bășcălie ,dar apoi le povesteam întâmplările trăite ,auzite...iar acum le-am dat drumul pe internet.Ți-am răspuns abia azi că acasă calculatorul o zi merge și șapte nu.Te mai aștept.
Nicu al Popii

Dragă Loredana,
Am crezut că această poveste va avea mai mult ecou. E scrisă de mult...Funcționa la \" Casa Corpului Didactic \" din București cenaclul \"Mihail Sadoveanu \". Doamna profesoară Munteanu...., numele mic i l-am uitat, m-a invitat să citesc la clasa ei, în ora de dirigenție. Dânsa era profesoară de română. Am ales două texte, Piramida lui Keops și Vițelul. După lectură, elevii au comentat textele. Au fost bine primite , dar asta se întâmpla prin 1985 !
După 20 de ani tu spui câ acestei povești, nu îi lipsește nimic ! Ce frumos pentru mine ! Țineam la poveștile astea și n-am acceptat, doar de dragul de a-mi apare un volum , să mi le facă harcea parcea. Nici în 1990 Editura \" Ion Creangă \" nu mi le-a publicat , iar azi nu mai am entuziasmul să mă ocup de asta.
Le-am scos la lumină acum, fiindcă am sperat să încânte pe eventualii cititori. Iar tu , prin lectură , ai reînviat
acel univers, al inocenței copilăriei. Te pup cu căldura omului matur și cu inocența copilului din poveste

Salut Alexandru,
Ai devenit curios și mă bucur. Îți dai seama ce curios sunt eu dacă persoana căreia îi este dedicată povestea îmi va lăsa un semn. Dacă nu o va face voi suferi în tăcere.
Ție ce anume ți-a stârnit curiozitatea ?

Dragă Cătălina,
Mai de mult, Lory ți-a făcut o parodie reușită . Atunci am citit și textul de la care a pornit.Ca tablou încărcat de senzualitate nu era rău nici textul tău, doar că m-a surprins lipsa ta de inhibiții. Ți-am citit alte câteva texte și nu am fost sigur dacă nu bravezi chiar tu . În comentariul de aici ești pontoasă ca de obicei, mama și fiica, așa cum se întâmpla în Chira Chiralina!
Mi-a plăcut de tine că nu te-ai supărat pe Lory și-ai apreciat valoarea parodiei. Sunt prudent, dar îți promit că o să vin pe un text de-al tău să îmi spun părerea. Oricum și tu ai șocat prin unele poezii.

\"Au murit pentru un popor care nu-i merită, un popor ce seamănă cu o populație de stomacuri, de râgâieli, sex și defecări...\".
Cumva Țuțea a spus că ar fi un privilegiu să moară pentru poporul român? Nu știu, d\'aia întreb.
Cândva la țară m-a vizitat o verișoară din București, era frumoasă ca nimeni alta, avea vorba aleasă încât vecina mea, surprinsă poate de atâta gingășie, m-a întrebat peste gard, \" Nea Niculeee, verișoara asta a matale râgâie și ea? Merge în fundul grădinii și se c..ă? Se f..e noaptea ca noi toți?\"
De un\' să știu fă Nuțo! De ce n-o-ntrebi pe ea?
Mi-e rușine nea Nicule!
Și mie mi-e rușine dar te întreb, râgâi, târnosești, tragi apa, etc.?
Fiecare cu frustrările lui, mai am însă o întrebare, te tragi din marțieni? fiidcă ești \"taxat cu capul în nori de pe altă planetă..\"

Dragă Loredana,
Nu ne-am auzit demult! Personalitățile prezentate sunt destul de cunoscute, așa că afirmația ta \" m-au încîntat argumentele...\" , mi-a adus bucurie.
Fiindcă l-am pomenit pe Țuțea în text, adaug că era din Boteni, la 12 kilometri de Vulturești. Tatăl acestuia a fost preot iar mama...o femeie simplă care venea să-l ajute la treburile casnice. ...Legătura lor nu a fost oficială...

O analiză convingătoare, totuși cam lungă. Prin educație e posibil ca omul să-și învingă instinctele dacă nu e degenerat prin genă. În politică există o altă logică, uneori perversă, e necesar un rău mai mic pentru evitarea răului mai mare.

Dragă Dana,
Iată că am onoarea să mă vizitezi din nou.Lumea aceea chiar a existat și sub atenta supraveghere a mamei o descopeream și eu ca oricare copil.Textele sunt scrise de mult...prin 1984...iar acum mai adaug câte un P. S.Atunci am depus un volum la editura \"Ion Creangă \" cu 30 de povestiri cu titlul\"La gura povernei\".M-a chemat domnul Gafița la o discuție și mi-a spus că dacă vreau să le public să-l fac pe eroul principal \"pionier\".N-am fost de acord să le stric și le-am depus încă odată în 1990,dar tot fără succes.Acum le trimit pe \"Agonia\" că poate așa n-or să se piardă.Au fost scrise pentru fiica mea Delia.Ei îi plăceau poveștile \"adevărate\" cu mine. Când a mai crescut îmi cerea mereu \"terfelogul\" cu poveștile mele.Ți-am spus toate astea ca să înțelegi cât de importante sunt ele pentru mine și dacă se întâmplă ca un cititor să le și comenteze în bine sau în rău ,cu atât mai mult mă bucur.Am rugat-o pe Delia să-mi găsească alt titlu la \"Gâsca submarin\".A spus nu pot tată,o am atât de întipărită în minte cu acest titlu că mi-e imposibil să-i dau alt nume..

Draga Roxana,
Eu și dacă nu am trăit evenimentul încerc să mă transpun.Aici ..important era să redau întîmplarea cu veridicitate.Tu ești studentă și ai probabil multe frămîntări.Chiar și eu acolo \"sus pe deal\"deși eram rupt de lume îmi puneam tot felul de întrebări..
Am inventat un urs cumsecade, dar cam egoist,putea să-mi lase și mie ceva din oaia aia!...Ți s-a întîmplat vreodată să conștientizezi pericolul abia după ce întîmplarea s-a consumat?
Sîmbăta după amiaza intram în rîndul lumii, coboram în sat și seara mergeam la bal la 15-20 km depărtare,dar astea sunt alte povești .

Un eseu captivant. Ca o paranteză și eu am experimentat yoga, am dat și un spectacol când am făcut armata. Pentru asta am avut un regim privilegiat.

Chiar mă gândeam că să o cazi în depresie dar după ce am aflat că te numeai Diana, aveai ochii căprui, succes la bărbați și habar n-aveai, am conștientizat că viitorul îți aparține iar protestul a fost un moft, de amorul artei. Cum necum ai reușit să mă scoți din indiferență, ceea ce nu e puțin, altfel spus, năstrușnică atitudine!

Dragî Ina,
Sincer, mi-a fost dor de tine, dar urechelnița despre care ne povestești este pliticoasă! Nu este, sau nu pare, autentică. Dacă scrii despre tine nu este plictisitor, oricât ai scrie, doar că trebuie să fii sinceră. Chiar m-am bucurat că ai revenit!

Ar fi bine să continui și cu alte proze. Atmosfera îmbâcsită într-o relație unde nu există comunicare ai surprins-o bine. Am fost curios să aflu ce final vei alege! Ai reușit unul optimist, convingător.