Dor de munte mă încearcă

Din minuni văzute-aievea, împletesc acum visarea, Rânduri se aștern pe pagini, versuri calde în imagini, Dăruiesc cu drag la lume. O copilărie plină de natură și candoare, De lumină și iubire mereu vie,mereu tandră, Mi-a umplut de vrajă viața. Simt cum aer pur, de munte, îmi pătrunde în toți porii și parfumul lui mă-mbată alungând din vise norii. Cer senin se vede-n zare, verde crud de brazi voinici, Cai păscând cuminți pe pajiști, fără case,fără oameni, Fără zgomotul absurd. Totu-i vis și armonie tulburate de-un sărut. Un pârâu și-o piatră albă, chiar la poalele pădurii, S-au îndrăgostit subit tulburând liniștea zilei, Cu un tainic clipocit. Dor de munte-acu mă-ncearcă. Mă întorc iar în trecut, Când puteam s-aleg eu clipa Evadării într-o lume-n care sunt Un pitic uitat de lume, Construit numai din lut.