Nicolae Diaconescu

Dragă Zina, cred că observi că nu sunt prea activ pe site, când pot, mai ale că am fost şi retrogradat la -10. Înainte cu un an de 1989 am notat în fiecare zi trăirile mele având ca titlu generic Contracronometru. Nu ştiu dacă vreodată voi mai găsi caietul studenţesc unde am notat aceste lucruri!!!Din păcate Tănţica, soţia mea îmi ascundea unele texte, ea era primul cenzor, al doilea era mama, şi din când în când membrii cenaclului Mihail Sadoveanu, al profesorilor...Mereu dam cu bâta în baltă, aşa am fost, cum spui tu în text, setos de dreptate, dar azi mi-am revizuit atitudinea, prefer liniştea, pacea, în locul dreptăţii, poate influenţat şi de Cuvintele unui apostol al iubirii, părintele Arsenie Papacioc. Îţi mulţumesc pentru faptul că mi-ai răspuns!

... eu nu voi spune doar

"Lasă-i, Nicule!"
Eram unul din oamenii de umplutură la Sala Palatului, ultimele trei rânduri, aş fi putut să dorm, nu mă vedea nimeni, dar la 3 minute trebuia să ne ridicăm în picioare să aplaudăm, aşa că am gândit o stratagemă, m-am concentrat puternic şi am dictat, te mănâncă n-area, scarpină-te, aoleu ce te mănâncă! Ea îşi mişca uşor mâna şi o ducea la frunte iar eu nu mă mai plictiseam, îmi descopeream puteri nebănuite şi eram fericit! Felicitări pentru verva din comentarii. Voi reveni!

Textul m-a prins, mai ales că am scris ceva asemănător Într-o sâmbătă noaptea, dacă îmi amintesc bine. Însă, Centenarul clonelor, deşi premiat, foarte apreciat etc., n-am putut să citesc mai mult de prima parte, vreau să spun că nu mi-a stârnit interesul, nu mi se pare autentic, e un text forţat, chiar dacă S.F. Oricum, apreciez că e o onoare pentru site să te aibă ca membru.

Taman când subiectul devenise interesant ai omorât personajul.

în fiecare dimineață
îmi îmbrac singurătatea

Aşa simplu şi totuşi profund. Parcă aş fi eu, doar că îmi îmbrac singurătatea şi când mănânc, şi seara şi noaptea, permanent.

cineva de sus decupează
un petec de cer
și ne privește
complice

Uneori cred că nu sunt singur, din cer mă priveşte Tănţica şi-atunci mă apucă durerea şi încep să gem.

Eu voi pleca iubito în spaţiul neştiut
Ce îşi găseşte locul adânc între cuvinte
Precum singurătatea unui poem pierdut
Prin înţelesuri clare dispare şi ne minte

Nu sunt capabil să fac o analiză corespunzătoare, spun doar că mă deranjează cuvântul adânc, parcă simt o poticnire, oare se poate fără el?

Sunt multe metafore care mi-au placut dar o aleg doar pe asta:
Dumnezeu a spus să fim înțelepți ca șerpii. Iar noi am ales să fim mai veninoși decât ei.

Artificial
Să aștepți ploaia așa cum aștepți sfârșitul lumii! Altă stare ai când aștepți ploaia în niciun caz așa.
Ar veni astăzi Crăciunul așa cum vine pensia... În loc să creezi o emoție recurgi la onomatopee, surprizăăăăă...
Când primești pensia primești liber la o nebunie poți să ieși la o cafea cu o balerină a teatrului bolșoi! Să fim serioși, nici pensionarul cu o sută de mii de lei pe lună nu-i trece prin cap balerina de la teatrul bolșoi. Poți la un meci rapid fcsb să strigi mue dinamo. Scârbos și inutil, doar diaree verbală. Scapă cine poate, toate gândurile bune s-au dus de azinoapte în depou, noi avem cod roșu, animalele de la zoo au permisie etc. În loc să creezi o stare recurgi la teribilisme verbale înșiruite fără nicio logică. Cum am predat 25 de ani în învățământul seral (liceu, școala tehnică) pentru o asemenea compunere nu ți-aș acorda notă de trecere.

Am cunoscut o doamnă plăcută, energică, o cheamă Otilia. Pornind de la rezonanța literară a numelui, vezi Enigma Otiliei de George Călinescu, am purtat căteva discuții cu dânsa apoi i-am trimis pe email textul meu, Compromisuri. Iată ce mi-a răspuns: Legat de CUVÂNTUL „compromisuri”, mi-a venit imediat în minte o imagine
proaspătă, de fapt de azi dimineață: eu mâncând strugurii de la Pietroasele. Tot
ciugulind din ei m-am întrebat dacă nu e păcat să fie transformate în vin așa
boabe gustoase (practic struguri de masă). După ceva introspecție am trecut în
extrema cealaltă, găsind nepotrivit să-i mănânc, căci păgubeam astfel butoiul de
vin. Iată deci un amestec de paradox și compromis.
În ceea ce privește analiza pe text a povestirii Compromisuri, cum aș putea să-
mi dau cu părerea? Înainte de toate am început să investighez, am dat de un
articol publicat în 2012 din care am aflat că ați fost directorul Muzeului Tehnic
timp de 35 de ani. În articol este menționat și numele Valentinei Iosif. Apoi a
trebuit să aflu ce înseamnă „metrologie”, asta ca să înțelegeți cât de afonă sunt
în domeniul tehnologiei.
Tot ce pot spune este că această doamnă, Valentina Iosif, îmi este foarte
simpatică. Nu șiu cum se face, dar mie mi se pare că faptele rele intră mai ușor
într-un con de umbră decât cele bune. Când o persoană cumsecade își face
treaba bine în colțișorul ei de lume, sunt mult mai impresionată decât de un bine
sforăitor aplaudat la arenă deschisă. Felul ei modest și plin de bun simț unde s-a
dus după ce a murit? A influențat ceva sau pe cineva pe lumea asta făcându-și
treaba bine? Își mai aduce aminte cineva de ea? A contat existența ei? Mi-am
adus aminte de poezia Menire scrisă de Topârceanu.
Printre cimbru şi susai,
Fir plăpând de păpădie
Nalţă, greu, în vârf de pai,
Un bănuţ de floare vie.
Norii lungi, pe sus, de plumb,
Nu-l ghicesc dintre urzici,
Soare galben, cât un bumb,
Răsărit pentru furnici.
Doar fărâma de pământ,
Care-l ştie şi cunoaşte,
Îi păstrează chipul sfânt
Când un bou, trecând, îl paşte.
Nu știu de ce această poezie nu este arhicunoscută, eu o simt foarte aproape de
mine. Se potrivește ca epitaf tuturor oamenilor modești și simpli care luminează
ca o păpădie doar o fărâmă de pământ.
În al doilea rând descrierea acestei femei mă duce cu gândul la emisiunea
„Despre cei neștiuți” cu Pleșu și Liiceanu. În cele 50 de minute am căpătat
convingerea că oamenii care- și duc viața în colțișorul lor de lume au influență
mai mare decât își imaginează asupra întregii omeniri, prin munca lor susținută,
prin modestie și smerenie.
Poate că nu ați dorit în povestire să faceți elogiul acestei femei, dar cum eu nu
am talente de critic literar, asta am înțeles, căci la enumerarea virtuților sale
discrete am rezonat emoțional.

Salut atitudinea pozitivă pe care ai avut-o, alții se strofoacă la o simplă observație, de genul: "Ai vrut să arăți că ești dăștept, doar atât". Pentru asta, deși am dat explicația pe o jumătate de pagină care nu a fost tipărită, am fost retrogradat și textele mele apar la o lună după ce le înscriu pe site. Ca să mă învăț minte și eu am rămas în continuare corigent la acest capitol.

melodi despre: Brăila! prin stuful Modovei, Ottomanii erau prea beți

Presupun că ai scris melodi, Modovei și ottomanii din neatenție.
Preferam urmașii lui Ștefan decât urmași ai lui Ștefan.
Mă deranjează repetiția urmași, urmașul.

Cătănușul, urmașul cătanelor de odinioară
Transformat în diverse insecte, precum cărăbușul,
Zboară dintr-o specie literară în alta sperând la...
Floarea aia cu petale și frunze desăvârșite!

Recunosc, nu sunt sensibil la aberațiile de mai sus.
La fel și ultima strofă.

,Fata Morgana" cântă și acum: ,,Hai liberare!"
Albatros a rămas din nou fără privighetoare...
Din izvorul de cafea, căprioara fără iezi ar vrea:
Să fie a lui până la asfințit!

Se înțelege, adevărații literați vor da înțelesuri incifrate bazaconiilor de mai sus.
Bravo tuturor!

În comentariul meu de mai sus am anunțat că scrisesem sub textul unui oarecare: "Ai vrut să arăți că ești dăștept, doar atât!" Textul în ghilimele mi-a fost opturat iar proza mea "Compromisuri" nu este publicată de peste trei săptămâni. Ei, și?

În comentariile de mai sus au fost folosite vulgarități dar în felul lor sunt delicioase. Ceea ce mă surprinde e faptul că eu am fost sancționat de două ori, ultima dată fiindcă am comentat la un oarecare astfel: A urmat o furtună într-un pahar cu apă și textele pe care le public ori apar ca neverificate ori li se dau drumul după 3 săptămâni. Domnul Radu Herinean nu are nimic de spus?

Am început să citesc, stilul ar fi al unui mare poet, dar sunt prea multe poticneli și sensuri pe care nu le înțeleg, așa că am sărit strofele și în final am renunțat.Iată un exemplu:

Unde-i Popa? Măi, să fie, când pe-aici se-`nseamnă ”cai”
Căci io nu-s de-April, prosteală, că-s domniță de vătrai!
Mi se pare că mămuca puse dată-n calendar
Însă caii îmi dau hrană, de cu dulce și de-amar...

Oare ce ai vrut să spui?

O lume, o viață, o șaradă!

Mă opresc la fragmentul:

îmi e dor de tine în fiecare secundă
dansează cu mine să te simt măcar în sex
ca o șoaptă ce se transformă treptat în urlet
smulge-ți unghiile false din gât
de la ultima vizită victorioasă
și dă-i cu putere, ca într-un sac de box
te-ai folosit de mine atâta timp, ca o pedofilă
ca să devin și eu o moarte, doar ca să ai tu oglindă
atât ești de narcisistă.

Subiectul e prea grav și nu l-am putut percepe ca pe o trăire autentică. Am citit mai demult o proză despre moarte a lui Tolstoi. E cu totul altceva! Dacă nu greșesc și un autor francez vorbește despre moartea din timpul crizei 1929-1933.

Tăcerea vibrează-n suspin de vioară
Și luna-i oglindă cu chip de fecioară.

Am încercat să-mi închipui cum e tăcerea ce vibrează în sunet de vioară. M-am gândit la 29 iulie 2024 când Delia a interpretat Anotimpurile de Vivaldi în parcul din Râmnicu Vâlcea. În liniștea de atunci vibrau sufletele sutelor, poate miilor de oameni. A urmat un ropot de aplauze, a fost un triumf. Poate de aceea mi-a plăcut metafora de mai sus!

Începe interesant, textul e alert, am rezistat până mergi la W.C să urinezi, apoi sunt prea multe amănunte care plictisesc.

Mulțumesc editorului care după o săptămână a reușit să-mi verifice textul.

Într-un text precedent, numitul personaj care a v-a dat o steluță, afirma că anumiți compozitori ruși au dat lumii doar ce au furat de la alții. Am fost foarte surprins și cum nu sunt expert în domeniu, am întrebat pe fata mea, (dacă trăia o întrebam pe soție), zic Delia, Prokofiev și alții asemenea lui, au furat în concertele pentru vioară și orchestră de la alți compozitori minori? Cine a afirmat asta, m-a întrebat ea. Un oarecare, a spus aceeași aberație și despre Bulgakov și despre alți scriitori ruși. Tata, ignoră un astfel de personaj și mulțumește-i lui Dumnezeu că nu ești asemenea lui! Domnule editor, se poate, retrogradează-l pe ignorant, ca pe mine, acordă-i 10 puncte, pentru lipsa argumentului la acordarea steluței. Eu, deși ți-am trimis un argument l-ai ignorat și m-ai retrogradat. Presupun că...