Poezie
starea mea preferată e moartea
2 min lectură·
Mediu
starea mea preferată e moartea -
propaganda fericirii
se deghizează uneori în sinele fals
vine direct sau câteodată își trimite copiii
iubesc când se despletește în fața mea
cu peruca proaspăt vopsită, mirosind a amoniac
printre pletele ei văd zilele altora
moartea dintr-o blondă grasă
care abia se ține pe genunchi și tot mănâncă
de parcă prestează un oral vulgar, cu perdelele trase
moartea dintr-un gând intruziv, alungat cu o penetrare
în lumea unui bărbat slab și nebărbierit,
care își promite după antrenament că va fi sigma man,
dar la două chioșcuri distanță
își agită berea în gură și-și spune ,,ultima"
ca și când va iubi pentru ultima oară
moartea dintr-o metropolă capitalistă,
trăgând în țeapă plămânii la fiecare respirație
și care plouă peste gândacii cu cravate
nici nu s-au inventat umbrele pentru asta
și moartea dintr-o mână de adolescentă
care se zgârie pe față că nu mai suportă
diferența de generații și traume
a mea parcă-și schimbă peruca
o simt dinainte să vină
n-are ore fixe, nici un loc preferat
azi s-a dus spre cerul gurii
unde picura ceva amar dintr-o seringă
apoi mă împunge în plex
încep să țip ca o cioară în fața sperietorii
ia-mă în brațe, nemernico
ce moarte ești tu dacă nu mă mai prinzi, dacă nu mă trăiești
ce moarte ești dacă te simt că ți-e frică de ceva mai urât decât tine, care zace
în canale lacrimale
în crăpăturile pereților uzi
pe care le-am pus în rame
în nopțile fără lună în care te priveam din mijlocul patului
chiar daca-mi intra pământ în ochi
îmi e dor de tine în fiecare secundă
dansează cu mine să te simt măcar în sex
ca o șoaptă ce se transformă treptat în urlet
smulge-ți unghiile false din gât
de la ultima vizită victorioasă
și dă-i cu putere, ca într-un sac de box
te-ai folosit de mine atâta timp, ca o pedofilă
ca să devin și eu o moarte, doar ca să ai tu oglindă
atât ești de narcisistă.
dar eu am devenit moartea din spatele tău
care învie tot ce ai stricat
ești doar un păianjen gata să coboare pe un fir de pânză
dar care se întoarce
cand vede mâna mea pe perete, în umbră
051262
0
Dar mă şi bucur când mă gândesc că de fapt este umbra ta...