Nicolae Diaconescu

1. În lista comentariilor m-a surprins în mod neplăcut propunerea doamnei Carmen Sorescu privind scăderea nivelului domnului Radu Ștefănescu la -20. Nu credeam că este atât de belicoasă! Nu-l cunosc pe domnul Ștefănescu, nu știu dacă i-am comentat vreun text, sau dacă dânsul mi-a comentat mie ceva. Îl rog pe această cale să-mi spună cum a calculat nota 5,5 acordată textului meu. Asta fiindcă îi apreciez comentariile și atitudinea față de concurs.
2. Nu cred că domnul care a apreciat diversele creații cu note de unu,doi și trei ar fi influențat în vreun fel concursul. Am fost curios să citesc din creațiile sale literare. Nu am găsit nimic! Se poate ca votanții să aibă cel puțin o creație pentru a avea dreptul să voteze?
3. Nu am votat, pentrucă, participând la concurs, probabil, în subconștient, aș fi fost influențat, fără să fiu conștient de asta.
4. Am și o notă de trei. Este dispus cel(cea) care mi-a acordat-o să o facă public? Pentru a citi din creațiile sale!
5.Felicitări câștigătorului, doamnei Eugenia Reiter și tuturor care au participat, în calitate de concurenți sau votanți. Vă îmbrățișez pe toți! La Mulți ani!

Cum și eu am scris povești despre pisici (Vărgata, Tobiță pisoi de oraș) am fost curios să știu cum ai abordat subiectul. Concluzia, stil alert, efect moralizator. Parcă ar mai fi trebiut ceva, dar nu sunt în stare să-ți spun ce!

Azi gândesc analitic, rece. Oare de ce aseară au fost momente atât de emoționante? Cred că a contribuit un cumul de factori, dar, în primul rând, trăirile mele se datorează interpretării atât de expresive a Angelei Gheorghiu. În cele câteva minute am "călătorit" prin istoria României cât altădată într-un timp îndelungat.
Într-un fel trebuie să mulțumesc și conducerii Ateneului că a făcut posibilă o astfel de manifestare. Totodată mă întrebam, oare ministrul culturii, s-o fi aflat acolo?
Mulțumesc Liviu Ioan Mureșan că ai rezonat la cronica mea sentimentală.

Adorm adesea la răscruce
"o floare ce răsare mă trezește"
orice aș da să mai zăresc
imaginea ce se scufundă-n unde.

Aud un foșnet printre frunze
gânduri, gânduri.
cad în umbră copacii
tumultul iederii
a luat în stăpânire totul

pentru trecere și semn

Sub o altă formă iată știrile PRO TV de la ora 5pm extrase din textul de mai sus:

arsenic, plumb, scalpuri, paloare ușor cadaverică, brutalități care ne zguduie, aer rarefiat, singuri în paturile de fier ale dezastrelor, etc.
Scuze, apare la sfârșit dragostea cuplată cu învârtitul în cerc în speranța că va salva ceva din morbiditatea afișată.
Insistă, poate data viitoare va fi mai bine.

Eu cine mai sunt

Tâmplele căzute în palme
lumina pe dos
ciob în bemol
pasăre albă
coama cu pletele-mi dalbe
clona stupidă

Aș începe textul de la mizerie, ar avea mai mult impact. Bărbaților le place stilul ăsta, vulgar, în momentul de erotism. Cum s-ar spune, proastă, proastă, dar știe să...chiar dacă nu la modul superlativ. Mai trimite!

Draga mea, dacă te enervezi doar pentru atâta, mă apucă groaza ce furie o fi prin bucătărie când dă oala în foc!

Stimați colegi de site,

Eu am bunăvoința să notez toate textele, dar ce să fac dacă pe unele nu le pot citi? Nu că aș fi vreun cal breaz, data trecută am comentat un singur text, după ce s-a încheiat concursul, nu am notat pe nimeni, dar, poezia Concert pentru ... mi s-a părut artificială și m-a surprins poziția pe care a ocupat-o, așa că l-am ironizat un pic pe autor prin proza Argument. I-am explicat poetului de ce i-aș fi dat o notă mică. Stilul meu de percepție este următorul:în viteza trenului observ o stupină și dacă s-ar face un sondaj, nu știu câți dintre călătorii intervievați ar mărturisi că au văzut-o! Asta nu înseamnă că stupina n-a existat chiar dacă nu a fost remarcată de intelectuali mai mult sau mai puțin celebri! Este un mare risc pentru doamna Reiter să gestioneze un astfel de concurs! Pentru cititorul de bună credință, o aglomerare de metafore forțate, imaginate din dorința de a epata cu orice preț, poziția fruntașă a creației într-un concurs nu-i garantează neapărat valoarea! Dacă mai prind o insomnie promit însă că voi mai citi din textele postate aici. Îmi exprim și eu o opinie: mai devreme sau mai târziu, moda concursurilor va apune.

Chiar dacă interviul n-ar fi autentic, rămâne povestea, unică, de neuitat.

Am îndrăgit fetița pentru devotamentul său față de bunicuță. Am îndrăgit și pe bunicuță, că, deși într-o stare de neputință, nu numai că nu se plânge, prin ceea ce face luminează totul în jurul ei.

Singura parte care are o logică pentru mine, începe de la "se lasă dimineața în ochii lumii care încă mai crede în filozofi noi avem nălucile noastre ne țin de urât aceleași gânduri fac zmeie cuvintele să nu se prăbușească"
Restul textului surprinde prin incoerență. Parcă ai fi în competiție cu scopul de a scrie cât mai alambicat, nefiresc. Probabil așa e moda!

Varianta expusă este șăgalnică, neașteptată, cum s-ar spune, are farmec. Prin comparație, cele două variante ale iluștrilor confrați sunt doar prețioase și plate.

Tineri în spirit! Întâlniri, concursuri, agape,ca la 20 de ani. Vali, de unde ai tu atâta energie? Te felicit pentru fiică, pentru umorul pe care îl ai, pentru tot ceea ce faci. Frumos mod de a petrece timpul având ca fundal eterna epigramă.

Toate trei sunt foarte reușite și fiecare în parte e mai ingenios decât Ceaunul de tuci.

Face tot felul de lucruri, readuce la viață tot ce atinge, se strecoară ca un hoț din epiderma fierbinte, cum s-ar spune, e chiar expert în amor, îi lipsește doar ceva, nu emoționează.

N-aș vrea să te supăr dar ce fel de simțire e asta? "creșteau unghiile și părul lungi către lună". Noapte de noapte ai contemplat luna până au crescut unghiile și părul? Nu știu de ce, aș fi renunțat la "către lună".
"oribil de frumos" reprezintă o contradicție, dar să zicem că merge ca "bun rău" totuși deranjează, am impresia că vrei să epatezi.
"o mare tunsă cu foarfeca"! Doamne ferește!
Apreciez:
-"călcâiul meu era gingaș și rotund ca un sân de amazoană ca un măr dulce, mă învârteam în loc să merg"
-"se făcuse liniște totul era simplu bătrânii încă spărgeau lemne și trenul personal fluiera aici fusese o gară acolo fusese o fântână roată după roată"

Nu știu cât de mult ai lucrat la această poezie, dar, felicitări, ai reușit să scoți o perlă.

Tonul jucăuș între îndrăgostiți, preludiu pentru a face amor. Textul este firesc, fără ingrediente ce s-ar dori deștepte, se citește ușor și m-a binedispus în miez de noapte.