Nick Beres

Mai, sa stii ca si mie imi place poezia asta. Sint de acord cu sugestiile Licornei, cred ca ar cistiga in ritm si muzicalitate.

N-ai nimerit versurile, mai degeaba.
Suna asa:
Haide vino inapoi
Sa fim iar amindoi,
vino la mine
vreau sa fiu iar cu tine...

Mi-a placut ideea \"haitei de un lup\".
N-am inteles cum adica te-ai dus la dracu\'.

Mie mi-a placut mult acest text. Am ris de m-am prapadit, mai ales la partea unde Adam devine prea mobil si se poate apleca foarte mult.
Am totusi o curiozitate: ce reprezinta sacrul pentru tine? pina acum am citit la tine numai texte care spun ce NU este sacrul. Apuca problema si de partea cealalta! Nu poti sa demolezi la nesfirsit fara sa si construiesti. Simplul nihilism nu te duce prea departe.

Care Iguana franceza, domnule GigiKent? Vrei sa spui, poate, Guyana Franceza. Sau e iarasi vorba de o \"licenta poetica\" trasa de par, pe care eu sint prea prost ca s-o inteleg? Oricum, se pare ca intr-adevar capacitatea mea intelectuala este serios pusa in dificultate de creatia matale, de vreme ce nu-mi transmite nici emotie, nici nu ma pune pe ginduri. Te exprimi prolix si te repeti mereu, de la un vers la altul, ceea ce face inutile cel putin jumatate din versuri. Ba nu! daca ma gindesc mai bine, toate sint inutile.

Auzi Marina, eu tot citesc la tine despre ingerii astia, da\' eu nu stiu ce inseamna inger. Defineste conceptul te rog, poate aduci o raza de lumina in obscuritatea lipsei mele de perceptie (si conceptie) asupra notiunii.

Asta-i chiar o poezie misto, cu rima ritm simtire muzicalitate, ce mai, buna de facut un cintec dupa ea.

Asa cum o percepem noi, da.

Hai sa zicem ca-mi place sa-mi inchipui ca pot exista mai multe realitati (nu neaparat paralele ci mai degraba ordonate ierarhic), guvernate de seturi diferite de legi. Asa ca nu pun semnul egalitatii intre realitate si cauzalitate, ci fac referire la alt nivel, unde nu mai functioneaza legea cauza-efect.
Pai daca vrei sa stabilim o legatura lasa si tu o adresa ceva. Cred ca am mai vazut adresa ta pe undeva printr-un comentariu, dar nu mai stiu unde s-o caut acum.

Cam asa eram, mai \"Osama\". Dar nu-mi venea sa pling. Ci sa blestem. Si uneori imi vine si-acuma, dar nu mai am aceeasi incredere in lucruri sau in propriile mele puteri, ca atunci. Era usor sa dau sentinte, cum dai tu in textul asta. Dar intre timp m-am prins ca exista infinite nuante, ca toate lucrurile sint cu doua fete, ca albul nu e alb si negrul nu e negru decit in masura in care aproximam cu destula grosolanie.
Cit despre pseudonimul tau... daca vrei sa fii luat in seama, iti sugerez sa-l schimbi si, de asemenea, sa-ti dai numele real.

Tu acuma ai senzatia ca descoperi America, domnule. Tema mortii privita ca iubita a fost deja atit de folosita in literatura incit s-a cam fumat. A devenit loc comun. Inceaca sa gindesti cu propriul tau creier, nu mai prelua de-a gata idei teribiliste din exterior. Si nu ti-ar strica sa citesti mai multa poezie de calitate, ti-ar mai ridica standardele.

Cam asa gindeam si eu la 13 ani.

Asa am simtit si eu odata cind am fumat hasis de-am zis ca nu mai fac niciodata, ca parca imi plutea capul la doi metri de corp si credeam ca o sa mor.

La prima vedere a textului astuia, am zis: \"Autoarea precis nu traieste in Romania si a cam uitat limba natala!\" Dar dupa aia am intrat pe pagina ta si am vazut ca esti din Resita. Deci nu ai nici o scuza. Ce-i cu apostroafele alea? Ce-i cu acele \"u\" care tot apar? Vrea sa insemne \"tu\"? \"iu\"? sau ce? E o licenta poetica? De ce pui apostrof inainte de un cuvint (\"\'fara\")?
Cit priveste limbajul poetic, el e inexistent. Daca ar fi sa incerc sa comentez ideea, mesajul acestei subproductii, l-as gasi banal, comun, simpla lamentare de fetita indragostita care nu intereseaza pe nimeni. Asa ca mai bine nu-l comentez.
Sa nu te superi ca ai primit un astfel de comentariu, trebuie sa intelegi ca daca nu debifezi casuta pentru comentarii te expui riscului ca altii chiar sa-si spuna parerea despre textul tau. Sper sa tragi invataturile de rigoare si sa incerci sa evoluezi.

Daca poti sa pui o asemenea intrebare, cred ca nu esti prea trecut prin viata. Eu ti-as rspunde ca nici una, nici alta, domnule R. Rostas. Pe lucrurile de care zici nu se poate baza decit o relatie de compromis, care nu va avea sanse sa dureze in timp. Pe cea respingatoare fizic dar inteligenta vei sfirsi prin a simti nevoia sa o inseli (asta numai daca nu cumva esti gata sa renunti la bucuria de a face dragoste cu o femeie frumoasa, sau daca te indragostesti de ea in asemenea hal incit sa nu-i mai observi defectele fizice), iar in privinta celei din Moldova exista riscul sa se foloseasca de tine pina se va inradacina aici, apoi sa te paraseasca pentru vreun om de afaceri prosper.
Asa ca nu trebuie niciodata sa judeci in felul asta. Uita-te dupa o femeie care sa fie rezonabil de atragatoare si cu care sa te intelegi bine, sa tina cu tine, sa va potriviti la caracter.

Sincer sa fiu, nu prea ma omor dupa Elytis. Nu greu de digerat, dar cam dulceag pentru gustul meu. Insa propunerea ta mi se pare o idee buna. Totusi, nu pot sa nu obiectez la afirmatia ta cum ca nu am avea de citit lucruri cu adevarat bune pe aici. Poate nu ai citit tu cu atentie ce s-a scris in ultimul timp. Eu am gasit citeva chestii care m-au entuziasmat. Frumusetea acestui site e ca putem citi poezii, proza si ginduri ale unor oameni neconsacrati. Daca vrem sa citim autori publicati, n-avem decit sa mergem la biblioteca.
Recunosc insa ca e bine sa aducem, din cind in cind, sub ochii cititorilor site-ului, poezii cu \"certificat de valoare\". Sa desfasuram un fel de schimburi culturale intre noi. Voi raspunde propunerii tale postind si eu o poezie care mi-a placut in mod deosebit.

Scuze, nu am observat ca e la rubrica \"ginduri\". Nu as mai fi criticat lipsa de sentiment.
Nu, nu m-am referit la o anumita Dogma.

Aceasta nu e o poezie. Este mai degraba o descriere a unei stari de fapt. Spun ca nu e poezie pentru ca lipseste lirismul. Fiorul. Textul este rece, cerebral. Nu exista o interpretare emotionala a starii de fapt. Adicatelea ce simte autorul in legatura cu conventiile, \"mitologiile\", formalismele care limiteaza sensurile, in sfirsit, cu mama tuturor acestor norme, si anume Dogma. E de bine? E de rau? Care-i concluzia? Care-i morala? Dogma, in felul in care este formulata in ziua de azi, nu e cumva depasita? E bine sa se ignore evolutia punctului de vedere al omului? Noile experiente care exind granitele accesibilului? Cind dogma devine prea \"strimta\", ce facem? Renuntam la ea sau, pentru ca nu putem sa ne coordonam existenta fara un sistem axiologic, o mai schimbam pe ici pe colo, in punctele esentiale? :)
De fapt, daca stau sa ma gindesc, orice sistem axiologic am adopta, oricit ar fi de progresist, obtinem tot o dogma.
Ma intreb daca a reusit cineva, vreodata, sa traiasca fara o \"mitologie\", fara o explicatie pentru ceea ce ne inconjoara si pentru propria existenta, in fine, fara dogma intr-o forma sau alta. Si sa nu-si piarda busola. Sa accepte, pur si simplu, evidenta: ca NU EXISTA explicatie. Si sa nu i se faca frica.

Nici nu stiu de ce te obosesti sa-mi raspunzi. Poate ca sa ai ocazia sa ma jignesti inca odata. Adica eu sint prost, si nu numai prost, dar si rau si rau intentionat. Nu sint in stare sa procesez o informatie atit de subtil rafinata ca cea pe care mi-o servesti tu. O fi. Dar sa stii ca, in ceea ce priveste sistemul preluat din exterior, nu trebuie sa te cunosc pe tine ca sa recunosc sistemul. Si iti scriu aceste comentarii pentru ca un astfel de sistem este fals, induce false valori si face prozeliti cu ajutorul unor fraze sforaitoare, cu un continut ideatic dintre cele mai simple. Da omului mura-n gura idei \"nobile\" de admirat. Spala creiere. Iar aceste lucruri ma deranjeaza, si daca ma deranjeaza o spun. De asemenea, si atitudinea de \"cine nu-i cu noi e impotriva noastra sau nu e in stare sa inteleaga\" este jignitoare si cu atit mai mult ma deranjeaza.
Iar in privinta faptului ca nu am spus nimic, ei bine, eu nu imi apar avocateste punctul de vedere, pentru ca, spre deosebire de \"propovaduitori\", nu am nevoie de asta. Consider ca am spus destul.

Pai tocmai asta era si ideea poeziei! Si nu e nimic rau in asta. Marturisesc ca mie nu mi-a placut poezia din punct de vedere afectiv, desi m-a atins, dar tocmai asta cred ca a urmarit autorul.
Si in privinta unui lucru gresesti, Megophiasule! Daca cineva concepe niste termeni, inseamna numai ca se raporteaza la niste repere conventionale, dar in nici un caz ca acel cineva este definit de acele notiuni!! Aceste opusuri sint, repet, conventii, si e o greseala sa te autodefinesti in functie de ele. Ele nu-si au rostul decit ca \"sageti\" de orientare. Dar nu sint absolute.
Degeaba nu a vrut sa realizeze un echilibru, dimpotriva. Poezia asta e un demers, un fel de semnal de alarma daca vrei.