NMnica mădălina
Verificat@nica-madalina
.
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
\"în\" acest text se oferă... scuze.
Pe textul:
„visul copiilor din căminele de nefamiliști" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextcând vezi astea, în carne și praf, oase și realitate sau doar cu ochii închiși, când le vezi realmente vine și imperativul spunerii despre. acest text se oferă un răgaz pentru realism și îngăduință. se strârnește un \"ce să fac?\".
o face ca și cum ar înregistra, ca și cum ar nega afirmând sau invers, ca și cum s-ar putea schimba. curge ca o emoție reprimată, construiește pentru finalul înduioșător (da, permite folosirea acestui cuvânt).
îmi recitesc strofele unu, doi, patru, cinci, șase și ultimul vers. să nu uit. îmi pare că în cea de-a treia strigătul scapă puțin prea strident.
o face ca și cum ar înregistra, ca și cum ar nega afirmând sau invers, ca și cum s-ar putea schimba. curge ca o emoție reprimată, construiește pentru finalul înduioșător (da, permite folosirea acestui cuvânt).
îmi recitesc strofele unu, doi, patru, cinci, șase și ultimul vers. să nu uit. îmi pare că în cea de-a treia strigătul scapă puțin prea strident.
Pe textul:
„visul copiilor din căminele de nefamiliști" de Vasile Munteanu
0 suflu
Contextaici - \"trupul tău marinat nu mai adapă licorni/nu mai crește iluzii de prunci/(...)subțiri ca fuioarele ceții\" e complicat tare, trimite în prea multe direcții, dă prea multe straturi și mă face să mă opresc din lectură. e deci sincopă, fiind prea elaborată comparația.
strofa doi e bună, are acel \"aer\" (nu găsesc altă formulare) necesar mergerii mai departe cu lectura. la fel, strofa trei are cheag.
orașul se recicla aș spune că e suficient. peturile îs discordante cu lexicul general al textului. știu, poate contrastul e ideea. numai că reciclarea reușește să facă asta deja.
e tandră comparația cu acel copil, numai că ai deja câmpul, pruncii, zborul. așadar olița istoriei aș vedea-o singură. e mai impactant parcă.
final bun.
rezumând, prima strofă merită periată. nițel și ultima. și da, fragmentarea ajută. căci tu țeși mult la nivel de conținut.
strofa doi e bună, are acel \"aer\" (nu găsesc altă formulare) necesar mergerii mai departe cu lectura. la fel, strofa trei are cheag.
orașul se recicla aș spune că e suficient. peturile îs discordante cu lexicul general al textului. știu, poate contrastul e ideea. numai că reciclarea reușește să facă asta deja.
e tandră comparația cu acel copil, numai că ai deja câmpul, pruncii, zborul. așadar olița istoriei aș vedea-o singură. e mai impactant parcă.
final bun.
rezumând, prima strofă merită periată. nițel și ultima. și da, fragmentarea ajută. căci tu țeși mult la nivel de conținut.
Pe textul:
„UroBorUs" de Adela Setti
0 suflu
Contextdomnișor gorban,
m-am prins. dar îl reia imediat după titlu. ceea ce pentru mine echivalează cu a trage de ochiul și de urechea lectorului. și e neplăcut.
cu speranța că am fost mai clară,
nica mădălina.
m-am prins. dar îl reia imediat după titlu. ceea ce pentru mine echivalează cu a trage de ochiul și de urechea lectorului. și e neplăcut.
cu speranța că am fost mai clară,
nica mădălina.
Pe textul:
„Sunt un zid virgin de unghii" de Paul Gorban
0 suflu
Contextcitesc titlul, citesc primele versuri, iar repetiția îmi dă impresia unei moleșeli, chiar redundanțe. cu alte cuvinte, dacă apariția certificatului atât la început, cât și la final, dorește o grupare a textului, o încercuire a lui, faptul că titlul reia o parte din text închide sensuri.
Pe textul:
„Sunt un zid virgin de unghii" de Paul Gorban
0 suflu
Contextam uitat. \"arici cu purici\" îmi sună nițel plescăit. e repetarea acelui \"ci\"...
Pe textul:
„Jurnal pe bilete de autobuz 41" de Anni- Lorei Mainka
0 suflu
Contextcontinuitatea se asigură și prin cuvânt. simpla lui existență, iată, deși necitită (căci te oprești la timbru, nu se deschide propriu-zis nimic), e prilej de viață.
ca un adevăr transmis dintr-o zonă intangibilă (\"neajunsă de noi\"), unde stau cuminți toate cheile.
și nu mai desfac aici sensurile. important e că textul îmi atrage atenția asupra lor, mă invită să mă așez la aer și să mă gândesc. și iar o face cu un limbaj firesc, fără să insiste în explicații.
această capacitate a sugestiei o apreciez eu mult pe pagina de autor unde mă aflu acum. cred că e vorba de înțelepciune. da.
ca un adevăr transmis dintr-o zonă intangibilă (\"neajunsă de noi\"), unde stau cuminți toate cheile.
și nu mai desfac aici sensurile. important e că textul îmi atrage atenția asupra lor, mă invită să mă așez la aer și să mă gândesc. și iar o face cu un limbaj firesc, fără să insiste în explicații.
această capacitate a sugestiei o apreciez eu mult pe pagina de autor unde mă aflu acum. cred că e vorba de înțelepciune. da.
Pe textul:
„Jurnal pe bilete de autobuz 41" de Anni- Lorei Mainka
0 suflu
Contexthm:)...are, da, nuanța interogativă, sceptică, dar deschisă ce în text se acutizează. deci legătura \"necesară\".
sub rezerva că nesiguranțele mele asupra unor titluri sunt deja un fapt.
seară fără multe grade urez.
sub rezerva că nesiguranțele mele asupra unor titluri sunt deja un fapt.
seară fără multe grade urez.
Pe textul:
„Hm" de Irina Nechit
0 suflu
Contextdacă în schema de diviziune a muncii pentru acest proiect e integrabilă vreo acțiune pe care o pot presta/îndeplini, de fapt acționa, call me un voluntar. cunosc mulți stâlpi și niște urechi.
mă duc să pichetez căldura, între timp.
mă duc să pichetez căldura, între timp.
Pe textul:
„anunț: încep Poemonebunia azi!" de Livia Ștefan
0 suflu
Contexttot recitii primele trei versuri legate de al doisprezecelea și ultimul. pentru că îmi permit rotirea capului, trosnirea gâtului. cuprind perfect orice zi, de ceea.
restul e ca și cum ai ține o fotografie răbdător în fața ochilor cuiva. de fapt în ultima vreme așa te regăsesc. am recitit deci acolo, pentru că atunci când privești îndelungat, fix, tensiunea oculară crește. iar eu mi-s o lașă.
restul e ca și cum ai ține o fotografie răbdător în fața ochilor cuiva. de fapt în ultima vreme așa te regăsesc. am recitit deci acolo, pentru că atunci când privești îndelungat, fix, tensiunea oculară crește. iar eu mi-s o lașă.
Pe textul:
„Idle" de Adela Setti
0 suflu
Contexte ca încercarea de a face din timp doar niște ochelari care să vadă eul. iar eul din spatele lor să poată sta și cu ochii închiși, de vrea.
e o descâlcire mai potolită azi aici. dar de ce de două ori acel chibrit?
e o descâlcire mai potolită azi aici. dar de ce de două ori acel chibrit?
Pe textul:
„Hm" de Irina Nechit
0 suflu
Contextam citit cuvintele cumva pe podea, cumva într-o ordine dată peste cap. pentru că îmi place tare foto. și mi se pare bine ales câinele, pentru toată simbolistica lui pe care o uităm când ne place să îl vedem gudurându-se. sau ajutându-ne.
Pe textul:
„Tu ești bun" de Ligia Pârvulescu
0 suflu
Contextparticularizarea unei maladii a spiritului nu poate suna decât ca un armistițiu. deși e aici o revoltă senină și tristă.
eu las semn pentru că am început ziua cu acest text și am citit aici un om care se așază, care se roagă pe sine să nu se uite. suntem făcuți din pierderi. ele dau uneori mai mult sens decât primirile.
acum tac. sper să văd.
eu las semn pentru că am început ziua cu acest text și am citit aici un om care se așază, care se roagă pe sine să nu se uite. suntem făcuți din pierderi. ele dau uneori mai mult sens decât primirile.
acum tac. sper să văd.
Pe textul:
„when love is not enough" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextpăi mi-a plăcut multmai ales acolo, adicătelea. uf.
ghicitoarea asemenea. răspunsul era tăcerea. eu ador tăcerea. și liniștea. și diferențele dintre ele.
tu, dana, scrii cald. și sunt momente când vii la fix pe nevoi ale mele (nu găsesc altă exprimare acum).
plus că aici e o pledoarie pentru sensuri. mai ales câtă vreme zici că ele ar lipsi. nu e așa:)
ghicitoarea asemenea. răspunsul era tăcerea. eu ador tăcerea. și liniștea. și diferențele dintre ele.
tu, dana, scrii cald. și sunt momente când vii la fix pe nevoi ale mele (nu găsesc altă exprimare acum).
plus că aici e o pledoarie pentru sensuri. mai ales câtă vreme zici că ele ar lipsi. nu e așa:)
Pe textul:
„noi ăștia" de Dana Banu
0 suflu
Contextîmi plăcură mult primele patru versuri. îmi zisei \"apăi iaca nervul care spune despre tăcere. apăi iată deschiderea către lume care focalizează totuși pe observator\".
știi, în la vita e bella era o ghicitoare: \"cine sunt dacă atunci când mă pronunți nu mai sunt?\".
știi, în la vita e bella era o ghicitoare: \"cine sunt dacă atunci când mă pronunți nu mai sunt?\".
Pe textul:
„noi ăștia" de Dana Banu
0 suflu
Contextmai ales comparativ cu alte texte de pe pagina ta, acesta e ciufulit în sens bun. are o situare care permite accentuarea ultimei strofe.
Pe textul:
„Veatza mea BOiEMÃ(1)" de Alexandra Ghita
0 suflu
Contextîn toată vânzoleala vrăjitorindă am uitat să punctez cursivitatea desfacerii și ritualicul (galopant în prima parte, cu un fading al tristeții în rest) explicat precum un strigăt calm. sunt mai multe verbe astăzi aici. un laborator neartificios.
cu scuze pentru prezența repetitivă
cu scuze pentru prezența repetitivă
Pe textul:
„o parte cunoscută și reală" de dan mihuț
0 suflu
Contextremarc alt gen de expunere a sufletului, mai curajoasă în a zice despre întâmplările carcasei, despre nevoințe.
da, celebra piramidă a nevoilor, asociată cu înțelegerea inutilității persistenței în imaginea pe care scotocitorii și-o fac despre această femeie.
m-a plăcut simplitatea primei strofe, în care simbolurile sunt palpabile, sunt realități acute. (acel \"și\" nu mi l-am citit, însă).
da, celebra piramidă a nevoilor, asociată cu înțelegerea inutilității persistenței în imaginea pe care scotocitorii și-o fac despre această femeie.
m-a plăcut simplitatea primei strofe, în care simbolurile sunt palpabile, sunt realități acute. (acel \"și\" nu mi l-am citit, însă).
Pe textul:
„femeie-de-casă" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
Context\"îmi plac\", evident. uof, căci despre subiect predicatul nu știe să spună. doar se agită.
Pe textul:
„o parte cunoscută și reală" de dan mihuț
0 suflu
Contexta spune despre spațiul în care se poate construi absența precum prezență vindecătoare și neartificială echivalează uneori, ca și aici, cu finalizarea unui gest făcut din pași mici, aparent șovăielnici.
îmi place așezarea tălpii cu atenție și acțiunea fermă asupra ambientului. ca un refuz.
îmi place așezarea tălpii cu atenție și acțiunea fermă asupra ambientului. ca un refuz.
Pe textul:
„o parte cunoscută și reală" de dan mihuț
0 suflu
Context