nica mădălina
Verificat@nica-madalina
poate am mai spus, e mai bine (în optica mea ciobită) când se optează pentru mișcare și nu pentru captare. când lungul e o sumă de scurte, ca aici.
Pe textul:
„Already Full" de Adela Setti
RecomandatPe textul:
„surâsul dangaliu" de George Pașa
Recomandatdoi și îs mulți în acea parte a textului. pentru că_cel final își are rost.
personal, nu văd de ce ar fi prezentă în text acea toamnă din ochii femeilor.
Pe textul:
„odă" de silviu viorel păcală
Recomandatmai ales că mai e și așezat în picioare, așa.
Pe textul:
„text așezat în picioare" de Paul Gorban
și mai am eu un fix (bizar, dealtfel, dar îl voi spune): cum că de ce titlul apare și în text? oricum ideea acestuia din urmă se concentrează în strofa_finală (aș zice astfel că a o accentua prin repetare e inutil).
plăcut.
Pe textul:
„fără niciun pic de durere..." de Gelu Bogdan Marin
și aș mai renunța la \"parcă\", întrucât e urmat de \"ca și cum\", iar asta îmi pare_repetitiv.
Pe textul:
„eu" de Marinescu Victor
Pe textul:
„poetul sinucigaș..." de ioana matei
finalul îmi pare brusc, raportat la straturile descriptivului anterior.
Pe textul:
„Aburul casnic" de Vasile Mihalache
dar și repetarea golului, a iubirii și distingerea ei de_dragoste.
nu înțeleg virgula din versul doi.
Pe textul:
„putem orbi, putem găsi umbra" de dan mihuț
pentru că trebuie mișcare. de aceea remarc atenția față de gestionarea repetițiilor, reducerea lor, pentru ca nu ele să devină miezul textului (și al ciclului).
personal, nu aș fi repetat dumnezeul acela, tocmai pentru a-l evidenția, câtă vreme preocupările sale dau și subtitlul (din câte am înțeles eu).
Pe textul:
„blackout" de emilian valeriu pal
iar în penultima parte, medeea înveninată, zațul, cleopatra expirată, cam mult... dau impresia de forțare, chiar dacă nu așa au fost vrute. prea îs adunate acolo.
cam așa.
Pe textul:
„cofii_tii_mii" de Leonard Ancuta
apoi înțeleg și eroarea voită din final. dar nu e candidă. de ce nu cu z?
ce nu precizasem este că glisarea către zone precum cea cu rapper-ul îmi pare că nu cadrează cu ideea de ironie faină. e doar o glisare.
o țin pe a mea cu cea primă parte, deh.
Pe textul:
„cofii_tii_mii" de Leonard Ancuta
restul textului nu face decât să accentueze ceea ce cred că s-a spus, mai bine, mai nonșalant în acea primă parte, iar finalul pierde mult din vervă.
Pe textul:
„cofii_tii_mii" de Leonard Ancuta
lectură dealtfel plăcută în anumite pasaje, în special către final (mai puțin ultimul rând, care_rupe cu imaginea lagărului, bună)
Pe textul:
„Nudități într-o hârtie mototolită" de Cornel Ghica
dar prinele două calupuri cam complicat spuse. fruntea zidită-n altar îmi pare, de pildă, că nu aduce nimic revelator sau măcar insinuant despre cel nietzsche.
Pe textul:
„pe ulița cu elefanți în vitrine" de Paul Gorban
cât despre subtitlu, am precizat ce am precizat întrucât nu îmi pare, oricum, nimic ciudat aici. eu am văzut omul ghemuit, cu ochii după o cană caldă, pe care măcar să o țină în mâini, cât se mai dospesc cele povești despre care spuneai în final.
hihi, buliiine.
Pe textul:
„home-made" de Mâncu Gabriela
gata, mă opresc înainte să fac vreo năzbâtie...
Pe textul:
„home-made" de Mâncu Gabriela
aș vrea să citesc odată despre cele povești. asta uitasem să zic.
Pe textul:
„home-made" de Mâncu Gabriela
e săltăreț acest text, de la una la alta, de la imagini la înțelesuri.
apoi niște erori - voi, suck (căci eu una am priceput că ambele suck, și zilele, și jacobs-ul), de-ale mele (sau a mea).
mi se par cam rupte una de cealaltă bucățelele. dar mă oprii pentru mirosul de scorțișoară și ghemul cela, cu toate că mi-s a dog person.
Pe textul:
„home-made" de Mâncu Gabriela
cu alte cuvinte, în ciuda faptului că titlul îmi pare prea explicativ și deși acest text poate fi rezumat în doar câteva rânduri, dozarea lui ca un reflex condiționat, ca o scuturare absoarbe.
las semn mai ales pentru autismul de aici, care personal mă făcu să rezonez.
Pe textul:
„blackout" de emilian valeriu pal
Recomandat