NMnica mădălina
Verificat@nica-madalina
.
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
eu vin târziu, de parcă aș fi așteptat să se așeze. cum că fiind insight, fiind așadar inner self arătat fără ostentație lumii, nu poți decât să-l aștept molcom.
până apuc să citesc mă bucur, apoi o voi face de dinăuntru. și așa mai departe, tot cu văz, tot.
până apuc să citesc mă bucur, apoi o voi face de dinăuntru. și așa mai departe, tot cu văz, tot.
Pe textul:
„Ossian pe canapeaua lui Jung" de felix nicolau
Recomandat0 suflu
Contextda, mai concentrat și imaginile așezate în mai puține cuvinte, parcă mai clare, parcă mai coagulate. de aici tonul decis, dincolo de ironie sau condescendență.
Pe textul:
„Rece pervazul" de Irina Nechit
Recomandat0 suflu
Contextcurioasă tare despre în sinele acestei cărți, dar mai ales despre acel și din titlu, las și eu semn de bucurie. traductibil prin felicitări.
Pe textul:
„Felix Nicolau - Tandru și rece" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
Contextce aș fi scos eu din enumerarea în raport de care se fac defințiile sunt acele doctrine, cum că aparțin parcă și mai și lumii lui pazvante decât celelalte elemente. adică suprairealiste, așa.
du reste, sprintenă prezentare a metodei de evaluare comprehensivă pe aici. supracorpul electoral nu poate așadar decât să binefacă un râset sau o chicoteală.
du reste, sprintenă prezentare a metodei de evaluare comprehensivă pe aici. supracorpul electoral nu poate așadar decât să binefacă un râset sau o chicoteală.
Pe textul:
„Dicționarul politic electoral - îndrumar și ghid de bune practici" de Adrian Firica
Recomandat0 suflu
Contextuel, las aci o posibilă interpretare.
egiptenii, probabil egiptencele, au insistat printre primii pe a descoperi cum anume cu mici ajutoare chipul (în sens de meclă) poate deveni mai sugestiv (de fapt cleopatra, îhî, ea). de acolo și o anume simbolistică a rujului, care trimite către eros, cum că gura rujată reprezintă sexul femeiesc bucuros.
dar nu pot eu crede că despre cleopatra și tehnici de seducție e vorba aici. chiar dacă seducția e formă de stârnire a comunicării. sau fenomen de putere, cine să mai știe?
egiptenii, probabil egiptencele, au insistat printre primii pe a descoperi cum anume cu mici ajutoare chipul (în sens de meclă) poate deveni mai sugestiv (de fapt cleopatra, îhî, ea). de acolo și o anume simbolistică a rujului, care trimite către eros, cum că gura rujată reprezintă sexul femeiesc bucuros.
dar nu pot eu crede că despre cleopatra și tehnici de seducție e vorba aici. chiar dacă seducția e formă de stârnire a comunicării. sau fenomen de putere, cine să mai știe?
Pe textul:
„fair sex?" de Traian Rotărescu
0 suflu
Contextplăcu mult ferfenița, pentru sonoritate și ironia pe care o adaugă celui de-al doilea paragraf (în special cosmetizării de acolo).
început și final mai ferme decât în alte_texte din ciclu, o frazare și ea mai decisă, mai scurtă. de aceea riscul repetitivității, al roaderii în gol îmi pare fentat.
început și final mai ferme decât în alte_texte din ciclu, o frazare și ea mai decisă, mai scurtă. de aceea riscul repetitivității, al roaderii în gol îmi pare fentat.
Pe textul:
„cântec din memorie" de ioana negoescu
Recomandat0 suflu
Contexta nu folosi ruj și a fi întelept, e limpede, nu se exclud. la fel a nu folosi ruj și a fi înțeleaptă.
numai că eu nu văd legătura de cauzalitate sau de subtilitate, ca să spun așa. și nici individualizarea, izolarea prin acel singura nu îmi pare convingătoare.
dar e hazliu textul.
numai că eu nu văd legătura de cauzalitate sau de subtilitate, ca să spun așa. și nici individualizarea, izolarea prin acel singura nu îmi pare convingătoare.
dar e hazliu textul.
Pe textul:
„fair sex?" de Traian Rotărescu
0 suflu
Contexttomnaticul acela nu îl văzui (chiar dacă așezat acolo adaugă lungime), cum că fură din simplitatea și directețea ideii. apoi cred că teama, în finalul strofei trei. și or acela...
dar ce mă arunc eu pe chichițe?
îmi pare aici o suprapunere de povești, poate voit răsucite în felul de spunere, o suprapunere tristă că nu e dialog. așa tristă că la final promite starea care să permită reluări, încercări noi.
asupra mea a avut un efect de cântare la patru mâini, dar la piane diferite. însă de asta am două urechi.
dar ce mă arunc eu pe chichițe?
îmi pare aici o suprapunere de povești, poate voit răsucite în felul de spunere, o suprapunere tristă că nu e dialog. așa tristă că la final promite starea care să permită reluări, încercări noi.
asupra mea a avut un efect de cântare la patru mâini, dar la piane diferite. însă de asta am două urechi.
Pe textul:
„Poem" de Raul Huluban
Recomandat0 suflu
Contextfane ale bălților ce se află tălpile mele, chiar dacă protejate de ceea ce denumim încălțări, voiau să spună că le place rotirea de aici, titirezul care înaintează cumva temător, cumva decis, cumva trist, dar mereu cu simțul gravității în buzunar.
pe care de astă dată îl clătește de metaforă, îl umple de mișcare.
tălpilor mele le place mult succesiunea de verbe și faptul că s-au așezat în text doar două, dacă nu mă înșel, adjective.
pe care de astă dată îl clătește de metaforă, îl umple de mișcare.
tălpilor mele le place mult succesiunea de verbe și faptul că s-au așezat în text doar două, dacă nu mă înșel, adjective.
Pe textul:
„pe urmele noastre mor melci" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contexttextul chiar are aer de sală de judecată, nițel dezordonat, așa, dar care permite ajungerea la sentințe.
trecerile de la un plan la altul, mărturisirile, nevoia de aranjare în realitate.
(ar fi acel drept care din final, asta dacă s-a vrut cumva, zicând drept pentru care, să evidențiezi tautologicul și absurdul nevoii de a concluziona)
trecerile de la un plan la altul, mărturisirile, nevoia de aranjare în realitate.
(ar fi acel drept care din final, asta dacă s-a vrut cumva, zicând drept pentru care, să evidențiezi tautologicul și absurdul nevoii de a concluziona)
Pe textul:
„onorată instanță" de emilian valeriu pal
0 suflu
Contextplace finalul pentru ambiguitatea care face suspans, un altul decât cel creat anterior prin redarea stării de fapt.
da, finalul care ar putea introduce opinia.
da, finalul care ar putea introduce opinia.
Pe textul:
„factum" de dan mihuț
0 suflu
Contextpersonal, acel \"doar atît\" îmi fură din deschiderea gestului luării de mână. și la nivel de ritm, mi-l retează nu precum o karată, ci precum necăderea guvernului celuia.
Pe textul:
„nu sînt brus li (poem indiferent)" de Liviu Nanu
0 suflu
Contextîmi pare nițel prea accentuator sudul acela (eu una când citii noapte vazui și miazăziul alături oricum, pentru orientare).
și în ritmul meu ciudat citii loc de judecată. cum că mai scurt, mai înfipt.
apreciez o descleștare din multele straturi care să înghită aerul. așadar trece mai lesne textul. către cititorul din mine. fără să fie ușurel.
și în ritmul meu ciudat citii loc de judecată. cum că mai scurt, mai înfipt.
apreciez o descleștare din multele straturi care să înghită aerul. așadar trece mai lesne textul. către cititorul din mine. fără să fie ușurel.
Pe textul:
„femei. fără sens giratoriu" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contexte frumos, e delicat, e cu recurența aripii (riscantă, dealtfel).
nu îmi place că fiind foarte scurt se încheie cu versul care dă și titlul. cercurile se pot închide și altfel, zic. asta dacă e musai să fie închise.
nu îmi place că fiind foarte scurt se încheie cu versul care dă și titlul. cercurile se pot închide și altfel, zic. asta dacă e musai să fie închise.
Pe textul:
„Aer cosit" de Adriana Giurcă
0 suflu
Contextdespre libertatea care începe să facă stretching.
sau cum se acordează și acordeonizează ființa sub duritatea mișcării. cum stă.
sau cum se acordează și acordeonizează ființa sub duritatea mișcării. cum stă.
Pe textul:
„niciun" de Claudia Radu
0 suflu
Contextaccentuarea finală prin cele timpuri verbale îmi pare din alt punct terminus. nu văd rostul culorii acolo. îs suficiente descrierile ulterioare ale respectivelor nopți. și mai vorbitoare decât portocaliul.
Pe textul:
„Nopți" de Alex Tocilescu
0 suflu
Contextse pierde cumva din idee, prin complicarea ei, culmea, taman exemplificând. nici multele și-uri nu ajută.
idee care dealtfel mă făcu să las semn. cum că simplul de la început și sfârșit ar merita șlefuirea restului.
idee care dealtfel mă făcu să las semn. cum că simplul de la început și sfârșit ar merita șlefuirea restului.
Pe textul:
„Mama" de Ecaterina Ștefan
0 suflu
Contextplăcu cel așijderea țeapăn. îmi creă recție.
apoi, îs niște cvasi-rime (nu știu altfel cum să le spun) și schimbare cumva bruscă de tonalitate după primele două strofe. efectul îmi pare imprecis ironic.
apoi, îs niște cvasi-rime (nu știu altfel cum să le spun) și schimbare cumva bruscă de tonalitate după primele două strofe. efectul îmi pare imprecis ironic.
Pe textul:
„Călaie" de Adela Setti
0 suflu
Contextua, un fel de cotire cu ajutorul și prin amărâții solidari responsabili. clicabili stânga sus.
amu, de dragul celei introduceri limpezi cum că fără râs estem rizibili, mă dispensai de ghilimele. încarcă prea.
amu, de dragul celei introduceri limpezi cum că fără râs estem rizibili, mă dispensai de ghilimele. încarcă prea.
Pe textul:
„Râsul de cabinet guvernamental" de Adrian Firica
Recomandat0 suflu
Contextnicicum, da.
e fragmentare, o decompunere a empatizării. cum că nu ea e liantul. ci imaginația. pe alocuri personaje precum bietul.
place tăierea scurtă aici. apoi jeturi mici, prin limba răsucită.
e fragmentare, o decompunere a empatizării. cum că nu ea e liantul. ci imaginația. pe alocuri personaje precum bietul.
place tăierea scurtă aici. apoi jeturi mici, prin limba răsucită.
Pe textul:
„nu suntem triști" de ioana negoescu
0 suflu
Context