nica mădălina
Verificat@nica-madalina
Pe textul:
„Decalog comentat" de Miriam Cihodariu
dă impresia că e ușor grăbită, adunată din bucățele care trimit în stări și idei distincte. ceea ce îmi spune că e vorba, realmente, de captarea unui moment. (prefer prima parte, nu musai pentru curgerea ei, ci pentru dubiul pe care îl conține).
și, firește, frustul confesării.
Pe textul:
„sad" de emilian valeriu pal
acel \"pe urmă\", ca liant, îmi pare inutil. fără el, ajunge mai direct întâmplarea către lector.
la \"oamenii aleargă printre șoareci\" am citit fără aleargă, îmi pare subînțeles și lipsa lui \"aleargă\" în acel vers dinamizează ritmul, imaginea de cerc în cerc.
aș renunța fie la \"apoi s-au îăntâmplat lucruri extraordinare\", fie la \"s-a dezbrăcat....\", pentru că se explică reciproc, împreună sunt parcă prea insistente.
toate acestea așezate deoparte, îmi place tonul textului, concordant cu mesajul. remarc cum nu se vrea musai detașarea sau flegmaticul (spun în sens temperamental și nu peiorativ). de aici poate și coerența.
da, un text conștient de sine.
Pe textul:
„poem cu d-zeu" de Albert Cătănuș
miza pe ritm, pe foială.
Pe textul:
„policy of truth" de alice drogoreanu
place ideea lipsei de memorie versus memoria viitorului. și cum nu așteaptă oamenii.
sunt ferme coordonatele lui gozu.
Pe textul:
„Gozu" de Adela Setti
așadar semn pentru text, până la urmă. salut și eu.
Pe textul:
„trăiesc uneori și locuiesc în tine" de Dana Banu
apoi verbele, da, e știut că în ultimul timp mă bântuie și mai rău. verbe aici sictirito-dure, de fapt o mână întinsă.
structura țopăită îmi place și ea. mai puțin \"&\". cum că îmi par artificii, iar ideea, așa cum se transmite, nu are nevoie de cercei aici.
Pe textul:
„caută-mă în baza de date" de Claudia Radu
ceva a făcut-o să opteze pentru un, doi, un doi, păstrând tandrețea. acest fel de a scoate in the open mi-ar plăcea mai des pe această pagină de autor.
de aceea...
Pe textul:
„trăiesc uneori și locuiesc în tine" de Dana Banu
nu știu dacă am spus cum respir eu în textele tale, anume cumva fără să mă mai gândesc la timp. poate datorită alegerilor pe care le faci în ce privește forma, poate datorită subiectelor aparent de jurnal, dar de la care se poate lesne porni către general. către aflări.
Pe textul:
„Jurnal pe bilete de autobuz 63" de Anni- Lorei Mainka
Pe textul:
„Ape moarte" de Ioana Florea
îmi pare lexicul puțin sărăcăcios, nu minimalist. astfel că rămân cu prima strofă și ultimele două versuri. restul explică.
Pe textul:
„Ape moarte" de Ioana Florea
un text cu risc asumat, cam asta. același risc pe care îl presupune echilibrul, dacă vrei. linia de mijloc.
acest între cronicar spusese mai sus despre acest text între.
Pe textul:
„Inbox (1)" de Catalin Pavel
pe de o parte încearcă să șteargă incertitudini, pe de alta le adâncește.
da, un text între. și între.
Pe textul:
„Inbox (1)" de Catalin Pavel
Pe textul:
„Ca după dragoste" de Cristina Sirion
Recomandatde aceea mai impactantă. un sfâr.
și da, verbele, verbele. ce se mai roteeesc.
Pe textul:
„taci. în mintea celuilalt e prea mult zgomot" de Ela Victoria Luca
RecomandatPe textul:
„câteva lucruri te fac fericit. memorii" de Ela Victoria Luca
typo la storcesc, iar personal aș fi spus pe un pat al amintirilor, pentru a evita pe_patul.
Pe textul:
„Jurnal pe bilete de autobuz 61" de Anni- Lorei Mainka
picături pentru că așa văd eu fluxul textului, tăierea lui, temporizarea, ritmul. o linie întreruptă, fără ca așa să piardă_direcția, dimpotrivă, permite și observarea împrejurimilor.
deseori textele tale se insinuează, dar fără ipocrizie. ele nu deschid ușile zgomotos. de aceea picături.
Pe textul:
„Jurnal pe bilete de autobuz 60" de Anni- Lorei Mainka
sunt multe picături aici, succesiunea lor permite multe alte trasee printre.
Pe textul:
„Jurnal pe bilete de autobuz 60" de Anni- Lorei Mainka
un text care nu se gudură, doar se strecoară, intră și se așază cu botul pe labe. deși joacă pe cel puțin două planuri - al simplității duioase (ca să nu repet acel tandru) și al răcelii neologice.
Pe textul:
„Apă" de Ligia Pârvulescu
Recomandat