nica mădălina
Verificat@nica-madalina
doar ca astept cu drag si altele din aceeasi tolba, nu doar din sertarul continuator al micului print. putina lume mai scrie si pentru copii (din adulti sau din copii). si asa senin si cu talc.
cam asta.
Pe textul:
„Bine-ai revenit" de Elia David
caci ea razbate ca voce de povestitor chiar prietenos cu mai micul din cititor. si am remarcat asta din mini poemele mai vechi. si ar fi pacat de originalitatea ei, daca s-ar sprijini pe intertext fatis, in dauna textului curat de tot.
Pe textul:
„Bine-ai revenit" de Elia David
desi e un text delicat si induiosator. de fapt si din cauza asta, dincolo de scenariul intalnirii.
Pe textul:
„Bine-ai revenit" de Elia David
de ce, ma rog?
pai, are constructie robusta, dar lina. sugestie, nerv, plasticitate, verosimilitate, ritmicitate, ironie fara inflorituri, asadar o fictionalitate inchegata si formal, si la nivel de continut.
in care autorul nu este asa vizibil ca in restul fragmentului (ceea ce in cazul tau e cumva cuiul), desi e mentinuta vizibila, dar echilibrat, pe fundal, trairea din care rezulta descrierea.
deci are viata autonoma si credibila.
pentru genul acesta de proza pledez in cazul tau. si l-am mai regasit si in alte paragrafe ale textului. al cincilea, de pilda. de aici semnul mai ferm de data asta.
Pe textul:
„oh my god they killed kenny III" de emilian valeriu pal
le-as elimina.
asa cum m-as decide pentru un ton din doua: fie cel din prima parte a textului, fie cel din cea de a doua. impreuna au efect artificios, caci sunt din lumi semantice si de timbru prea diferite.
Pe textul:
„așchii de gând petic de cer/ în amintirea unui epitaf banal (1)" de andronache virgil-nicolae
adica evidenta unui procedeu tehnic intr-un text de altfel clasic la nivel ideatic si cu forma foarte scurta cred ca il plaseaza in zona unei incertitudini care scade din forta estetica.
asta sugerez generic.
cat despre dumnezeu, textul il neaga de fapt, situandu-l in celalalt. mai ales cat timp e folosit cu majuscula. or, titlul duce la adevarul dogmei, iar contrazicerea ei este iarasi un procedeu (chiar daca involuntar, ca sa zic asa) a carui observare de catre cititor transforma textul, din incercare de esentializare in obiect de maruntit la rece. ceea ce-i fura din nou din efectul estetic pe care il consider normal pentru orice text, si anume de suspendare a cititorului, oricat de carcotas sau de lucid, in mirare.
mai ales cand e aleasa o asa tema.
Pe textul:
„rozariu" de cezara răducu
adica un final pe orice principiu
adica pe fond un joc de cuvinte, ca si acela cu pe lumina ce
desi imaginea simpla din prima strofa e ok. ar fi meritat lipsa jocului aceluia, adica o formulare pe masura seriozitatii imaginii.
Pe textul:
„rozariu" de cezara răducu
anecdotic intrucat are sensuri cautat ironice, cautat hazlii sau serioase. cel putin asa-mi rezulta mie din formularile alese.
dar strofa cu eternitatea si timpul mi-a placut. e decisa, asumata (fara sfertul acela inutil jucaus, deci balast) si poneste. pe ideea aceea as fi mers daca.
numai ca nu de asta este vorba.
Pe textul:
„confesiuni" de Oana Izbașa
dar dincolo de asta si de niste virgule asezate fara rost prin text, el este un inceput de vedenie ce ar putea fi continuat.
caci asa cum e acum, ramane intr-un interstitiu ce nu-l favorizeaza. adica nu e nici flash, caci nu e suficient de condensat imagistic si ideatic, nici nu duce pana la capatul ei ideea din tablou.
dar are o anume plasticitate cumva fireasca, chiar daca nu descrie ceva firesc.
Pe textul:
„mai ales duminica văd altfel" de Iakab Cornelia Claudia
fiindca eu am avut ocazia sa vad specatoculul anul trecut in craiova, ma gandesc ca va mai fi prezent in \"curricula\" stagiunilor de teatru mai putin conventional nu doar la green hours-ul bucurestean.
multumesc pentru reactie
Pe textul:
„cred că nu m-ați înțeles" de nica mădălina
ceea ce e deja ceva.
multumesc de trecere.
Pe textul:
„cred că nu m-ați înțeles" de nica mădălina
despre ignoranta, numai de bine, ca sa zic astfel, cata vreme oricare pacatuim de asa ceva uneori sau mai des.
Pe textul:
„să ne crucim?" de nica mădălina
Recomandatleonard, intru totul de acord, inclusiv in ce priveste caracterul personal al redactarii impresiilor. cred ca orice incercare de academism, de ultra-specializare, nu face decat sa rigidizeze. mai mult, discutiile pe fondul ideatic al piesei, pe miza sa la nivel de mesaj, ar transforma impresiile astea in altceva, adica in critica a textului romanului de la care pleaca piesa.
calin, pesemne ca excelent.
doru dorian, daca preferati sa initiati dialog despre o fraza cu caracter analogic din intregul eseului e alegerea dvs. as fi preferat sa precizati cate ceva despre continutul de ansamblu al eseului. mi-as fi dat astfel seama daca a starnit sau nu un interes real, in virtutea caruia sa fi opinat.
Pe textul:
„să ne crucim?" de nica mădălina
Recomandatgeorge, e un dialog acolo, de aceea răspunsul (că n-am fost vreodată nici în durată, nici în femeie), chit c-o fi din alt film. disconfort sau durere, important e că lasă o dâră ceva. cu șanțurile e mai greu.
vă mulțumesc de citire.
Pe textul:
„adresă" de nica mădălina
place tonul egal cap-coada, fara inflexiuni care sa fi creat zone de scurgere catre alta idee si catre alt suport imagistic.
o incercare buna de a epuiza un moment si o stare, printr-o fluenta discursiva fara asperitati, dar al carei farmec consta exact in asumarea lipsei de exceptional, atat la nivel semantic, cat si sintactic si ideatic.
or, tocmai prin asta textul se debaraseaza de orice spectru al banalitatii sau al prozaicului, in ciuda decuparii si a ritmului pe care il impune, ambele apropiindu-l intrucatva de proza.
e ceva, insa, descrierea unui scurt moment atat de pe larg si neredundant. aici intervine, cred, poeticul, excluzand, in fapt, impresia de proza.
Pe textul:
„arta de a dispărea în mijlocul camerei" de florin caragiu
Recomandatasa cred, printre altii, ca face o carte.
stiind ca si aceasta va face, printre altele, si asta,
imi las si eu aici semnul de carte.
Pe textul:
„De la Vaslui citire: debut literar - Dorin Cozan" de Eugenia Reiter
Recomandatde aceea hilari. si mai dadusem un argument mai sus...
Pe textul:
„De după colț" de Irina Nechit
au pe deasupra si un efect hilar pe care nu rezulta din intregul textului ca asa si l-ar fi dorit versul cu pricina.
Pe textul:
„De după colț" de Irina Nechit
