nica mădălina

scuze pentru erorile de tastare de mai sus. ale mele, de data asta. sper că rămâne inteligibil ce anume am spus.

e neglijent, are typo, un accent lipsă la numele francezului. iar în strofa doi ai noi, tine, mine atât de apropiate unele de altele (plus alte cazuri ale acelorați pronume) să se face talmeș balmeș și...

la fel în strofa trei.

de aici un autism deranjant, care ia gândul de la text și chiar răbdarea de a-l parcurge...

ottilia, degetel nu gândesc sau inima nu gândește?
acest gen de echivoc nu merge când vrei să esențializezi, obscurizează. dacă ar fi fost alt gen de text, ar fi meres. așa, însă, nu.

și nu înțeleg de ce acel din mine nu e în strofa dinainte. fracturarea asta este iarăși în detrimentul mesajului. astfel că, iarăși, textul tău e o sumă de cioburi, și nu un întreg.

pare rău să remarc aceleași neajunsuri mereu... se pare că nu vrei să le depășești. or, arhitectura e esențială pentru ce încerci tu pe fond. și e greu să faci din așezarea în pagină o arhitectură când ai atari scăpări. ele sunt cu mult mai vizibile decât în cazul unui text elaborat, cu mai multe planuri șamd.

la texte scurte, ori tai perfect, după o logică poetică fără cusur, ori... plus inadvertențele gen acel fără să gândească...

să-ți fie început bun, silvia! aștept să citesc și apoi îți spun părerea mea (de oaspete în carte) asupra numărului de stele :)

e un text în regulă, începe cu nerv și se sfârșește cu aparența unei resemnări, însă are abțibilduri ce-i iau din lumină și îl fac pestriț, prin culorile lor inutile.

dacă nu e cu bănat, las varianta pe care o rețin:

mă așez lângă tine doar ca
singurătatea să treacă prin amândoi
marș, curvo, spune-i morții tale și
alung-o din casa asta. nu vezi că s-a
obișnuit să îmi doarmă în poală?

în jurul meu sălcii
vai, săracul, șușotesc ele scormonite
de vânt. rod pielea de pe trunchiul lor
găsesc viermi sub scoarță și mi-i iau înapoi

îmi las un singur picior afară
să mă rostogolească în groapă
adânc și să astupe cu fân

acum văd că e blana ursului din pădure. însă acel fair, de la fair play, duce mai degravă către iarbă...

iarba

chiar dacă ai vrut ca versurile să joace ele însele rol de pălărie, tot le-aș fio văzut ceva mai sus, oidee mai sus.

așa sunt apăsătoare, sunt prea aproape de cap.

în rest, mi-a plăcut.

cu alte cuvinte, ce nu înțelegi tu e că dacă vrei să schimbi un francez, să zicem, i te adresezi pe limba lui sau pe una pe care o cunoaște.

fie ea și pură gestică.

vrei să pledezi pentru ilegalizarea avortului?

ce spun e că e musai să mai cercetezi și ceva drept... ca să știi cu să combați cu arme specifice, pe lângă celelalte arme.

și scuze pentru erorile de tastare, datorate schimbului rapid.

florin, dacă tu crezio că regula de drept nu e convenție, atunci nu știu de ce mai ceri să fie ilegal avortul...

adică tu chiar nu accepți că dreptul e un limbaj, o convenție? că viziunea sa existențială și de alte naturi se schimbă?

și posesorul absolutul dacă ai fi și dreptul tot o convenție între oameni ar rămâne.

doar dacă ne-ntoarcem la secolele în care dreptul era considerat ca având sursă divină...

nu, florin, ai înțele greșit.

nu fac ierarhii. încerc să-ți spun că ce spui tu e juridic pe lângă, adică nu poate influența vreodată juridicul dacă se rezumîă la ce și cum ai spus aici.

trebuie mai bine și mai detaliat și cercetată șui pătrunsă și logica dreptului.

ceea ce tu refuzi să faci, dar vrei să o schimbi.

vrei să schimbi ceva ce văd că nu vrei să iei în considerație.

cum vine asta? :)

eu trec la somn. oricum, mai pe șleau și limpede cum am zis eu una nu pot.

și am tot repetat.

dar avem discursuri paralele. tu o ții pe a ta, eu îți spun că dacă genul ăsta de abordare nu va chimba niciodată nimic, fiindcă nu se uită din toate unghiurile, nu-și caută argumentele în toate zonele pe care le implică și, grav, nu le caută nici măcar acolo unde vrea să schimbe...

noapte bună, orișicât.

bref, te-ai putea interesa, tot pentru început, ce argumnente au fost reținute în sistemele în care avortul este ilegal (cu excepția celui din rațiuni medicale).

nu e de ajuns să spui pe foarte scurt că ai o anume axiomă îăn ce privește ființa umană și începutul ei pentru a muta din loc munții.

nu, florin, nu ai înțeles tu: ceea ce ție ți se pare de bun simț a numi ființă umană, adică omul încă din momentul nașterii, nu este un adevăr imuabil în orice sistem de drept. nici într-al nostru.

nu e viciu de procedură :)

e doar altă viziune decât a ta asupra ființei umane.

asta tot încerc să-ți spun. că dacă vrei ca viziunea ta să primeze cândva, nu e de ajuns să o afirmi astfel, ci trebuie să elaborezi și să vii cu argumente pe care le-am numit transdiciplinare în ideea de a-ți atrage atenția să cercetezi și contriversele, dezbaterile juridice pe tema asta.

fără a face asta n-ai sorți de izbândă.

și nu invoca firescul, căci vei fi trimis înapoi în timp :)

firea lucrurilor însăși se schimbă.

uite exemplu: exista o prezumție absolută în drept - timpul legal al concepției. dar de când au fost copii născuți mai mult decât prematur și au supraviețuit, inclusiv această prezumție a devenit relativă în anumite sisteme de drept.

iază cum firescul ăsta e și el relativ..., depinzând, firește, de ceea ce se întâmplă în afara dreptului, dar receptat apoi și-n drept.

vei fi întrebat ce firesc anume invoci și cum circumscrii acest firesc.

dacă mergi pe firesc, florin, atunci și dreptul homosexualilor de nu fi încarcerați pentru relațiile lor sexuale se duce pe apa sâmbetei.

sau ți se va replica faptul că și homosexualitatea e parte din firea lucrurilor, parte din natura umană...

ei bine, nu este în orice sistem juridic persoană, florin. în unele este doar un bun. siu generis, ce-i derpt, adică denumit astfel.

apoi e distincția emrion viabil sau nu.

persoană în drept nu e, deocamdată, ce spui tu. nu peste tot, cel puțin.

demonstrează că nu poți separa, ți se va cere.

să îți cer?

(uite, vezi principiul conform căruia copilul conceput e socotit viu, încă din momentul conceperii, în ce privește drepturile sale, nu și obligațiile (în materie succesorală), sub condiția să se nască viu; acesta poate fi folosit ca argument, florin, în sprijinul a ce zici tu. ca argument juridic, un soi de precedent, de punct de plecare extras taman din lumea juridicului. un fel de a combate cu arme specifice. și e foarte vechi... și ar mai fi și altele...)

tu spui că e persoană.

apoi eu te întreb: un animal există. este bun sau persoană dpvd al dreptului?

și poate așa începi să înțelegi tipurile de existență în drept și de ce este garantat dreptul la viață, nu și la existență...

ok, și un bun există, inclusiv dpdv juridic. este embrionul bun sau persoană, te întreb?

nu am pus problema din punctul de vedere al epuizării, florin.

nu înțelegi. iar eu mai clară nu pot fi.

avem deci noi doi o problemă în a ne înțelege :)

am spus că nu convingi, nu am spus \"nu ești exhaustiv\".

și n-a fost un reproș. am intervenit pentru că și pe mine mă preocupă și pentru că mi-am spus că dacă-ți semnalez și argumentez unele piste...

de asta am punctat, de pildă, comparația cu tânărul paralizat...

în fine...

cu alte cuvinte, abordarea ta, atâta câtă este cantitativ, ar avea de câștigat dacă ai încerca, calitativ, să iei în considerație specificitatea perspectivelor din care trebuie văzut avortul. juridicul era una dintre ele. din întâmplare este singura coercitivă... de aceea felul în care poți convinge din celelalte perspective contează foarte mult pentru a putea schimba ceva juridic.

dar ca să schimbi \"logica\" juridică (nu am folosit termenul \"logică juridică\" în sensul lui tehnic), trebuie mai întâi să o stăpânești pe cea existentă... măcar un pic...

dreptul e construct, florin...

e un ce trebuie să fie care ține cont de ce este în vederea unui alt ce este 8ce va fi)...

și tu faci un contruct când susții ce susții.

intrăm în pozitivism versus idealism acum?

ca să nu mai divagăm, cîă văd că oricum la celelalte nu mi-ai răspuns, mai spun o datră: e admirabil că ridici probleme, dar e insuficient felul în care o faci.

cee ce nu anulează ceea ce faci, dar e doar un punct de plecare în cazul în care vrei să convingi. și nu mă refer la mine (care nici nu mi-am spus părerea cu privire la avort, dacă ai remarcat).

de asta ți-am și punctat niște zone rămase descoperite, vulnerabile în constructul tău din personala asta...

nu ai înțeles ce spun, florin.

dacă n-ar fi fost relativă interpretarea vieții și a existenței, din perspectivă juridică, atunci spune-mi și mie cum de sau schimbat soluțiile juridice în mai toate chestiunile?

acum sper c-ai înțeles la ce mă refer.

a, că spui că ai anumite axiome, da, cu asta sunt de acord. dar ele sunt doar atât.

oricine poate avea altele și construi altă paradigmă pornind de la ele. așa se și întâmplă de când lumea și pământul. iată un fapt.

așa că dacă invoci bunul simț universal oricine îți poate invoca alt tip de bun simț universal. cine are dreptate? când unul, când altul, depinde de contextul cultural.

doar religios dreptatea e una singură și aceeași mereu. deși și aici multe au fost, sunt și vor fi interpretate, adică vor depinde de interpretarea ce li se dă.

acum poate vezi mai bine, te rog, ce am zis despre dogmă versus relativism, ce-i drept, în mai puține cuvinte adineaori.

când ai timp și chef, firește...

nu există bun simț universal. există dogmă.

în rest, și etica, și morala, și dreptul, și orice este relativ. variabil în timp și spațiu.

așă că numai dacă invoci bunul simț creștin sau din alte religii care au aceeași poziție poți spune că e universal.

și nici măcar atunci nu e universal decât pentru cei ce există, ființează și trăiesc în acord cu acea dogmă.

și cu scuze pentru că am tot revenit, uite ceva:

ce părere ai despre cel ce fizic îl va \"sinucide\" pe cel care, cu boli fatale în faze terminale, dar cu discernământ intact, decide să moară?

nu e eutanasie, pentru că e decis, în perfectă luciditate cel puțin din punct de vedere juridic (discernământ valid), de către cel ce va muri.

e sau nu un criminal cel ce fizic va fi \"mâna conștiinței și voinței celui ce a decis să moară\"?

tot despre viață este vorba și aici.

și să știi că una e existența, alta viața. juridic, adică. că ai invocat și existența, și viața...