nica mădălina

legatura, scuze.

cred ca o constatare simpla, fara plusarea pe atat incat, care depersonalizeaza prin plusul de precizie (prin masurare, adica) ar face bine ideii de miracol.

e liniste... ma intreb...

ar capta mai firesc, cred.

in ideea ca asta i si ideea, de firesc, de revelatie pe care doar ce ai avut o, si nu de studiu, de demonstratie ca exista x cantitate de liniste si legatzera de cauzalitate.

cristina, ma refeream la nevoia de a manifesta creativitatea ca nevoie a spiritului, scuze ca suna aiurea. arta in genere cam asta e. o nevoie a spiritului. gratuitatea ei raportata la orrice altceva din afara sferei asteia a nevoii spirituale o cam defineste.

asa ca nu ma refeream la egolatrie, narcisism sau altele de gen.

nici la autosuficienta.

spiritul e o "treaba" pe care o au toti oamenii, asa ca nu e vorba de nevoile unor monade sau de gandit in termeni de opozitie eu - celalalt.

ci dimpotriva...

ce spuneam e ca autorul conteaza, cristina, pentru ca fara el nu ar exista cititori. ca sa citesti, trebuie ca cineva sa fi scris ceva.

ca autorul scrie (mai mult sau mai putin) pentru cititori e un alt aspect.

poate m am facut prost inteleasa prima data. si m am gandit ca daca folosesc mai multe cuvinte...

despe textul tau, despartirea are sens, dar ansamblul sufera din cauza ei. iar daca un alt cititor remarca prima parte, eu am remarcat strofa finala.

comunicare... ehei, asta e cea mai grea, intr adevar.

dar uite, macar stam de vorba (e felul meu de a spune ca se pare ca macar vrem sa comunicam) :)

de ce ne puneti cheia la gat, de ce nu o lasati pe pervaz sau chiar sub pres, oricum, undeva discret, cum ii sade bine unui om ce pleaca sa se retraga in el? de ce ne spuneti ca ziditi o alta singuratate, cand o spuneti mai frumos in restul textului?

nu, cristina, nu ai nevoie de scop. nevoia de a manifesta creativitatea e de ajuns. nu o spun eu, stii bine. eu doar ti o reamintesc.

numai ca uneori se articuleaz de la sine, alteori nu sau mai putin.

important e ca discerni, a posteriori, ce si cum.

caci autorul conteaza. fara el nu exista cititori.

pe text, ca sa nu ma trezesc la offtopic: cred ca ar merge tonul constatator si concentrat al ultimei strofe peste tot. pentru ca povestesti pe jumatate, constati pe jumatate (fara sa ai o prapastie la mijloc, ceruta de text, de aici semnul ed care te ai ajutat, trucul, adica) si prin asta schiopateaza textul.

ce pacat ca de 5 ani incoace mai nimeni nu a lasat semn aici.

ar fi meritat recomandat sau cel putin instelat.

cu regretul ca nu ma mai surprinde lipsa de interes pentru texte precum acesta, care spune ceva despre fenomenul teatral romanesc, despre acea parte a lui valoroasa, lipsa de interes intr un mediu virtual in care se bate toba ca se vrea calitate, iar lucruri nesemnificative in planul inaltului sunt sustinute excesiv,

voiam sa va felicit, totusi, pentru acest interviu.

de mult tin sa va multumesc pentru traducerea cartilor acestui autor. de cand l-am citit prima oara, mai exact. o fac acum. felicitari si putere de munca pe mai departe!

scuze, silvia, pentru typo acela f urat.

cred ca iuda final ar merge spus crucea, pentru ca e evidenta trimiterea la iuda. pomenirea numelui insista prea tare. iar a spune crucea, si nu iuda, inchide un cerc si face un trei (de trei ori crucea) care sugereaza o anumita coirespondenta, chiar daca a rebours, cu sfanta treime.

pe calea asta ii semnalez sefului domniilor voastre cum vasile munteanu isi bate joc de lucruri.

ce nevoie e de falus si alte aiureli care n-au legatura cu ceea ce ia in bascalie?

pe omul asta si ce face el pe aici sub paravanul a diverse lucruri chiar nu-l vede nimeni sa-l tempereze?

vasile munteanu, atitudinea ta e jalnica. ma bucur ca te alaturi lui stefanescu_cu bascalii ieftine.

bravos! sunteti o haita de doi deja. cu siguranta puteti sa mai capatati adepti.

misto atitudine de editor care foloseste cuvantul poezie ca pretext pentru a demonstra lipsa de...

nu mai spun. evidentele vorbesc de la sine.

esenta, vasile munteanu, e un cuvant prea mare pentru tine.

si cu asta punct. cine are ochi sa vada vede. cine nu... iti va sustine inca atitudinea asta gratuit agresiva si lipsita de maniere minime.

de raspuns elaborat si blabla-uri prin care, chipurile, sa sustii... esti capabil, stim.

miluieste-te de noi si ofera-ne acest festin!

pentru ce am sters de pe aici, cateva mai sunt pe blogul meu. click pe pagina personala web si gasesti, in caz ca.

adriana barceanu, iarta-ma daca te vei simti jignita, dar mai bine mai tragi o bauta, mai cauti un poet mascul sa te lipesti de el decat sa bati campii pe aici.

nu de alta, dar vorbitul omeneste vad ca nu-l intelegi. si atunci iti vorbesc pe limba ta, poate pricepi.

si apoi sa mai arunci cu expresii gen "esti dusa". pentru ca daca nu te pot educa eu, ca e tardiv (si nici nu e cazul), macar pot sa-ti spun sa te la abtii de la a jigni. nu de alta, dar te alegi cu reactii directe, mai ales cand ti s-a vorbit ferm, dar cu respect. nu-l meriti, iata.

ca n-ai bun simt, iarasi, nu ma mira.

ma bucur ca ai explodat si tu, ca si tu ti-ai dat, finalmente, arama pe fata. m-am obisnuit cu asta pe agonia.

aleluia, adriana barceanu! sanatate si tie. poate-ti urca, totusi, mintea la cap.

adriana barceanu, pacat. speram sa poti, totusi. esti in eroare cu privire la acel flatat. am tinut cont mereu de parerile pertinente, insa ele sunt foarte rare pe acest site, motiv pentru care si sterg textele mai repede decat inainte, cand mai erau anumiti oameni care stiau sa sustina pareri pertinente. dar nu-i bai ca te pronunti in necunostinta de cauza in ce priveste atitudinea mea. aici, recunosc, ma asteptam sa spui asta, sa reactionezi asa, din lipsa de argument pe text.

radu stefanescu, si tie mersi de lectura.

dan g. dediu (sau tudor, eu asa te stiam), motiv stergerii textelor il regasesti in raspunsul dat unei antecomentatoare. cat despre tarile reci, e o naivitate acolo, frusta. merg pe ambiguitate unde simt ca poate adauga ceva. intr-un text flash centrat aparent pe imagine nu-mi pare necesara ambiguizarea. ar fi multe de discutat despre asta, in genere.

pentru vasile munteanu: citat din propriile-i vorbe - ferestrele de la morgă (culmea ironiei, gândite spre folosul viilor)

pentru adriana barceanu: in caz ca e capabila, sa aduca argumente. dar numai in caz ca este capabila.

in rest, ma-ntorc la munca. discutiile sterile nu-s in folosul nimanui.

PS:

și, vasile, învață să citești. una e ATI, alta e morga.

asta spune tot despre atenția pe care o acorzi lucrului despre care vorbești apoi, bătând câmpii.

poate vrei poze și atunci te voi ruga să te revolți împotriva realității, să te rogi la sfinții din pagini aurii ca peste noapte să reconfigureze o clădire și să reeduce păsările de tot soiul, inclusiv ciorile, să le stabilească, precum la avioane, alte culoare de zbor și piste de aterizare, precum și, după spălarea creierului, să le impună alte comportamente.

iar dacă negi validitatea unui text ce constată o imagine reală și pornind de la ea spune ceva (căci de spus textul spune, chit că nu-ți place ție ce anume), ai timp, sper, să elaborezi un tratat pe marginea tuturor textelor, rele sau bune, care au făcut asta de-a lungul timpului.

spor!

nu mă interesează justificările tale de ordin psihologic.

mă interesează că ai o atitudine care cere explicații și când ți se oferă le refuzi validitatea doar pentru că nu te conving pe tine.

nu doresc să te conving, dar distincția dintre validitatea unor explicații, pe de o parte, și faptul că nu ești tu de acord cu ele, pe de o alta, credeam, în mod eronat, că ai fi capabil s-o faci.

nu e problemă, m-am înșelat eu cu privire la lucruri mai importante de atât, aș că-mi mețin urările de sănătate, lipsite de ironie.

nu m-am referit la nimic bahic. m-am referit la consumism, consumerism. societate consumistă, vasile, nu consum de substanțe. ai particularizat din motive numai de tine știute. nu era cazul să te simți cu musca pe căciulă, eu nu vorbeam de căciuli, simplu.

tu ai menționat cuvântul consum. ți-m răspuns.

țși așteaptă-te la ironie atunci când faci tonul tău e bășcălios gratuit. căci asta deranjează la tine.

măcar de-ai fi ironic, și nu bășcălios...

bagă tare, vasile, nu te abține, să nu crăpi cumva, că nu-și dorește nimeni asta.

când vei avea argument pe bune, în afara atitudinii superioare care nu se justifică și nu se susține, poate vom dialoga.

până atunci sănătate! și nu te lăsa! chiar te rog să revii, să nu cumva să nu fii tu ultimul care tastează vorbe cu pretenția că spui cuvinte aici.

du-te la un spital, contemplă peisajul, află unde sunt cei ce se zbat între viață și moarte, vezi ciorile târcolind în jurul acelor ferestre, dincolo de care se duce lupta și sună la rebu, că pesemne asta ți-ar fi prioritatea.

fiecare cum și ce poate...

nu, vasile, nu-s la mine. dacă revezi "dialogul", poate te prinzi cine se exprimă ca și cum le-ar deține.

insistența ta e deranjantă, în sensul că fiecare revenire nu face decât să se îndepărteze și mai mult de la ceea ce pari a comenta, fiind o încăpățânare, de fapt.

am înțeles, nu-i pe placul tău ce ai văzut și citit aici. dar de aici și până la a duce în derizoriu cu tonul și pseudo-critica ta e cale lungă.

cum necum reușești să o străbați f. rapid. te felicit!