Nelia Viuleț

Din toate lacrimile care au curs cândva, au crescut trandafiri, din care în fiecare zi am cules câte unul. Și în fiecare zi mi-am adus aminte de...spinii pe care aceștia îi aveau. Dar la vederea

Îmi cert sufletul...îl cert că visează...visele dor. Lumânarea care îmi frige inima e iluzia. Dar ceara se topește și acolo unde odată pâlpâia o lumină, e întuneric. Doare!!! Oftez!!! Condamnată să

Poate greșesc...și știu sigur că greșesc și ai să spui: SÃ COMENTEZ NU MÃ LAȘI!!!...Atunci...ce rămâne de făcut? Nu-ți mai scriu...nu ne mai scriem....ca să nu pierdem din mână o relație așa de

Am avut o noapte lungă și am ațipit la masa de scris, într-un moment când nu mă mai gândeam la tine. Când m-am trezit, viața mea deja era departe...Viața mea a fugit de acasă și nu e de găsit...a

Mi-e frig…E noapte…Mă bag în pat și simt ușor, ușor, cum mi se încălzesc tălpile și cum căldura îmi pătrunde în trup, asemenea apei ce înaintează și sapă în malul nisipos. E întuneric…un întuneric

Prea mult timp petrecem alergând spre viitor...prea mult timp petrecem plângând după trecut...prea mult timp petrecem așteptând...căutând...Așteptăm un telefon să sune...o ușă să se deschidă...un pas

În acest lung tren al vieții luăm cu noi...sau alături de noi se instalează persoane mai mult sau mai puțin dragi nouă. Se instalează singuri...sau ni le alăturam noi...fără să vrem...sau cu bună

M-am trezit cu brațele pline de sărutările tale...timpul își dezbrăca încet clipele...pe umerii noștri...lângă mine trupul tău...ca o mângâiere a șoaptelor...crescute cu roua speranțelor...Îți

Ce greu e să fii singur luptându-te cu sentimentele! Fața să-ți fie zâmbitoare dar sufletul tău, dincolo de umbră, să plângă! Să iubești, dar să fii nevoit să te comporți cu acea persoana de parcă nu

Singurătatea...implicarea sufletească în acest termen, în această realitate. Lupta pentru înlăturarea ei...pentru îndepărtarea din tot ceea ce înseamnă. Dar mai trist este că trăim în

Stau pe bancă în parc și aud frunzele pădurii cum se îmbrățișează în mângâierea vântului cuminte. Atâta liniște și-atâta viață pe timpul zilei...!!! Într-un moment, cineva îmi vorbește...este

O lumină slabă mai pâlpâie molcom într-un ungher ascuns și un cântec vechi se deslușește confuz dintr-o colivie uitată. Un fum cenușiu își plânge înăbușit tămâia de demult arsă iar o adiere cândva

,,Mă apropii cu stângăcie de un suflet, Dar nu mă lasă să înaintez. Mă lovesc de un zid. Dar parcă era un bloc de gheață! A, pe acela l-am spart, dar am dat acum, de zid. Aici mă opresc.

Eu nu mă întreb cine suntem....eu mă întreb mereu de ce sunt aici....pe acest pământ...de ce nu în altă parte? Mă întreb ce este dincolo de noi... De când mi-a murit tatăl...din ce în ce mai des

Am fost la marginea mării, să văd cum plânge vântul și vântul...plângea cu lacrimi de mătase. M-am contopit cu albastrul ca să te pot vedea... Zbor dureros de pasăre rânită, a ieșit din

Știi cum arată inima? Arată ca un soare, Ca o flacără,un fulger, Arată ca un înger, Ca o splendidă visare! Știi cum arată inima? Arată ca o dragoste nesfârșită, Ca o mireasă, ca o iubită. Ca

O rețetă cu care vei reuși să construiești o nouă făptură...o nouă ființă: se amestecă câteva cuvinte care să ajungă la suflet...care să atingă coarda sensibilă a unei femei, cu ceva semne de

Este din nou primăvară... aprilie a sosit cu o nouă înfățișare.... o nouă ființă ce renaște din trecutul uitat...pierdut...rătăcit pe culmile înălțimilor..... O nouă făptură iese din noapte...în

Știi ce mi-ar place mai mult?....Să ies la plimbare...Să merg prin grădina noastră...de aici...Să mă plimb de una singură...Să asist la toată forfota din jurul meu..dar fără să particip direct...Să

A fost odată...un început...ca niciodată... Dacă nu ar mai fi fost....nu am avea acum de ce vorbi.... A fost a LUI durere, Când s-a trezit fără căldură Și mut și surd...aproape orb... Când

Mă apropii cu stângăcie de un suflet, Dar nu mă lasă să înaintez. Mă lovesc de un zid. Dar parcă era un bloc de gheață! A, pe acela l-am spart! Dar am dat acum, de zid. Aici mă opresc.

Cât suntem tineri, sfârșitul vieții este ceva îndepărtat, nebulos, ceva mai mult teoretic. Doar moartea dureroasă a cuiva apropiat ne poate face să ne reevaluăm viața și valorile ei, reamintindu-ne

Sunt un berbec foarte încăpățânat, e cel mai mare defect al meu. Dacă mă vezi pe stradă, spui că sunt o femeie foarte rece și dură ...dar dacă mă cunoști, dacă mă descoperi, îți schimbi părerea. De

Dascăl...să fii dascăl?? Ce înseamnă să fii dascăl? Ce înseamnă pentru cei ce nu practică această meserie? Ce cred ei că facem noi patru sau cinci ore la catedră cu micuții noștri elevi? Ne