Nelia Viuleț

M-am trezit cu brațele pline de sărutările tale...timpul își dezbrăca încet clipele...pe umerii noștri...lângă mine trupul tău...ca o mângâiere a șoaptelor...crescute cu roua speranțelor...Îți

Ideea de a trăi, nu-mi aparține. Dorința de a respira, nu mi se datorează. Gândesc, simt, zâmbesc, cum numai eu știu s-o fac. Ceea ce știu, mă ajută să fiu EU... Înfățișarea mea este numai și

Am ajuns la o vârstă la care doar gândurile și imaginația sunt pentru mine cei mai buni prieteni. Am strâns atâta durere în acești ani și mai ales în ultimii, încât nu ar încape în nicio sacoșă

Am sentimentul că nu ne-am văzut de multă vreme și eu mă tot gândesc la tine. Vreau să îți spun...că mi-e foarte tare dor de tine…Și că...aș vrea să fii cu mine o veșnicie, să nu mă părăsești nici

Din toate lacrimile care au curs cândva, au crescut trandafiri, din care în fiecare zi am cules câte unul. Și în fiecare zi mi-am adus aminte de...spinii pe care aceștia îi aveau. Dar la vederea

E liniște...atâta liniște încât am impresia că mă pierd printre cuvintele pe care le scriu...Nu e frig...dar nici cald. Nu sunt singură...dar nici cu tine...E mult prea multă liniște pentru a putea

Îmi trezesc sufletul, să coboare din visare, să-mi adune gândurile de dorințele neîmplinite, să privească în sus și să întâlnească cerul, să privească în jur, să se încălzească la soarele blând ce

Vorbesc cu tine...vorbesc cu mine...Dă-mi voie să fiu deschisă...să spun ce gândesc... Doamne...!!! Ce mi se întâmplă??? Nu pot să cred că există o asemenea minune!!! Am amorțit...și totuși sunt

Libertatea.....ce este...ce reprezintă?...Poți spune...libertate în exprimare....în gândire...în conceperea unor idei despre ceva anume...despre cineva....Am libertatea de a-mi exprima sentimentele

Ne-amăgim în amurguri pline de frumuseți, în dimineți pline de iubire, de înțelegere, de tandrețe, cu iubirea ce sufletul o simte, cu iubirea pe care inima o vrea! O așezăm în straturi de o anumită

Prea mult timp petrecem alergând spre viitor...prea mult timp petrecem plângând după trecut...prea mult timp petrecem așteptând...căutând...Așteptăm un telefon să sune...o ușă să se deschidă...un pas

Am avut o noapte lungă și am ațipit la masa de scris, într-un moment când nu mă mai gândeam la tine. Când m-am trezit, viața mea deja era departe...Viața mea a fugit de acasă și nu e de găsit...a

Fă curățenie în inima ta. Oferă frumusețea faptului neîmplinit. Sunt pregătită să primesc căldura îmbrățișărilor tale, mângâierile pe care le doream de mult. Te apropii și lași o picătură de rouă să

Mi-am scos din nou aripile de la naftalină și plutesc printre curcubee în tonuri de gri, prin locuri prăfuite, prin stropi albi, prin stropi negri. Am depășit amintirea vagă a unor timpuri

Dacă au existat ceva sentimente....dacă ai simțit ce am simțit și eu...dacă ai trăit ce am trăit și eu alături de tine...de ce-ai plecat și ai uitat...! Chiar dacă totul e ruinat...romanța noastră nu

Am vrut să merg azi, dar nu am putut decât să fug. Picioarele îmi spuneau ceva ciudat, vorbeau o limbă a lor. Am vrut să mă așez și să privesc pentru o secundă lucrurile mai clar, dar ele, picioarele

Nu știu ce îți dorești...nu știu de ce din prima clipă când am vorbit am simțit că ne leagă ceva mai mult...nu știu de ce te-am lăsat să intri în inima mea. Nu-ți pot da nimic mai mult decât sufletul

Când au trecut anii peste tine ca și un viscol neîntrerupt de ierni fără sfârșit, iar trupul îți este mult prea împovărat de durere și singurătate, te simți pustiit, te simți neputincios în fața a

Când pui sufletul în iubire sigur vei învinge, nu te lăsa copleșit de răutate, vei ajunge sus pe treapta cea mai înaltă, pentru că vrei să fii acolo. Noaptea mie mi-a dăruit 4 stele din universul

Din ochii tăi suavi și blânzi eu am cules doar clipe...doar clipe de iubire...cu lacrimi și cu suspine. Iar din dorința mea de-a te iubi...de a trăi...de-a fi mai aproape de tine...a mai rămas un dor

Nu ți-am spus ce-mi doresc. Pentru că nici mie nu mi-a fost încă revelat misterul. Dar te-am chemat totuși în basmul camerei mele...unde obișnuiesc, de atâtea și atâtea ori, să mă rătăcesc. În

Dac-ai fi zâmbet și viscol și gând vino nechemat, dar vino curând. În sufletul meu ostenit te așează cu mâna alină durerile care își fac tot mereu adâncită cărare și dă-le, din lacrimă, rază.

Mă iei de mână și mă duci pășind încet în ierburi udate de picăturile de rouă. Poposind pe la răscruci, văd viața mea cum se împarte. Bucățile vreau să le adun și să le așez frumos una câte una ca să