Nelia Viuleț

Ce faci domnule Destin? Îți mulțumesc pentru secunda de adevăr din care îmi dai să respir. Lasă-mă doar pentru o zi să-ți fiu confidentă. Ajută-mă să străpung aparențele și să descopăr ce se ascunde

Cu gândul rezemat de-o așteptare respiră-mă din florile de salcâm ce sunt în părul meu pete de culoare, într-un vis trăit pe tărâm nevisat. Neliniștea mea să o rupi pe din două ca să mă înveți ca pe

Ascult o melodie...și mă gândesc la tine...E cântecul nostru.....Pe ritmurile acestei melodii...am pornit împreună...primul dans...primii pași ce ne-au purtat unul spre celălalt...Au fost pașii ce

Am strigat și a venit lumina, și temător, cu mâinile la spate, am navigat, prin tot ce știu acum și vântu-mi bate-n spate. La cârma sunt... dar până când să pot să lupt cu mine în a mea

Încerc să pătrund în misterul liniștii, ca să pot descoperi locul ideal de unde aș putea trimite către tine toate sentimentele. Pornesc pe un drum anevoios și plin de praf, parcă fără întoarcere,

Nu mai există cuvinte. Le-ai luat tu pe toate, le-ai amestecat, nu știu cum ai făcut, dar ai reușit să topești stânca, să înverzești deșertul, să stârnești uragane și tot tu le îmblânzești cu

E un pas spre un nou început...e un pas ce urmează a fi făcut împreună...e un preludiu la ceea ce urmează să se întâmple... Mă simt vrăjită de acordurile melodiei...mă simt cuprinsă de mirajul

Tu singur ești departe...singurătatea doare...departe sunt și eu de tine. Aș vrea să te-ntâlnesc și plâng că nu se poate...!Când dimineața în zori deschid fereastra, ca să admir un răsărit frumos de

Gândesc...vorbesc...lucrez...dar în același timp sunt cuprinsă de tine...numai că o anumită distanță îmblânzește prezența ta, o estompează ușor ca într-o fotografie prost developată, învăluită

Am constatat că un sentiment pur te poate purta pe aripi de vis continuu și îndrăzneț...pe culmi de sentimente noi...frumoase....puternice....Oare nu-i așa??!! De ce atunci când simțim pașii

Ne naștem împotriva voinței noastre și murim împotriva voinței noastre...în pauza dintre cele două, trăim sau încercăm să trăim. Încercam să fim fericiți, încercăm să ne bucuram de soare, de

Înzestrată cu puterea de a avea orice, lacrima a fost moneda cea mai de preț pentru mine. Cu ea am plătit fiecare moment de bucurie...fiecare clipă de tristețe...a căzut din ochii întunecați peste

Aș vrea să-mi spui mereu aceste vorbe...n-am să plec...! Aș vrea mereu, de lângă mine să nu mai faci un pas... aș vrea pe brațul tău să-mi culc cu grijă capul. De lângă mine, nicicând să nu mai

Am ciudatul obicei de a mă dedubla câteodată. Vreau să cred că ceea ce consider eu a fi dublura mea, e de fapt \"Îngerul meu păzitor\". De fapt nici nu contează prea mult. Important e faptul că

Mi-am adus aminte de gustul amar al clipelor de singurătate…acea singurătate de care nu doream să mă despart și de clipele când nu aveam cui să mă împart atunci când timpul mă înconjura doar cu

Singurătatea...implicarea sufletească în acest termen, în această realitate. Lupta pentru înlăturarea ei...pentru îndepărtarea din tot ceea ce înseamnă. Dar mai trist este că trăim în

Îmi simt trupul învăluit în firele de iarbă crescute din iubirea ta, o iubire ce adună boabele de rouă și căldura zilei, o iubire nebună ca boarea ce mă infioară și mă trezește la viață. Îmi simt

Mă trezesc din amorțeala ce mi-a dat-o în noapte....întunericul ei...Îmi simt chipul inundat de lumină...și zâmbesc...Mă trezesc și-mi spun:...trebuia să te iubesc pe tine...ai apărut tu...în

Este din nou primăvară... aprilie a sosit cu o nouă înfățișare.... o nouă ființă ce renaște din trecutul uitat...pierdut...rătăcit pe culmile înălțimilor..... O nouă făptură iese din noapte...în

,,Mă apropii cu stângăcie de un suflet, Dar nu mă lasă să înaintez. Mă lovesc de un zid. Dar parcă era un bloc de gheață! A, pe acela l-am spart, dar am dat acum, de zid. Aici mă opresc.

Stau pe bancă în parc și aud frunzele pădurii cum se îmbrățișează în mângâierea vântului cuminte. Atâta liniște și-atâta viață pe timpul zilei...!!! Într-un moment, cineva îmi vorbește...este

Dascăl...să fii dascăl?? Ce înseamnă să fii dascăl? Ce înseamnă pentru cei ce nu practică această meserie? Ce cred ei că facem noi patru sau cinci ore la catedră cu micuții noștri elevi? Ne

Ai venit în viața mea să mă faci fericită...să iubesc...să zâmbesc...nu să sufăr...Și totuși de ce ai apărut? Eram inocentă...fericită... puțin naivă...De ce m-ai trezit...visam frumos...!!! Aș vrea