Negru Vladimir

Recursul la simturi pentru a demonstra inutilitatea lor fara deshiderea unei perspective care sa le transceada. Atat de simplu...pur si simplu elegant.

Imi place aceasta poezie...are un aer distinct si un soi de \"curatenie\" a imaginilor sugerate. Poate imi e draga si pentru ca nu pot scrie in acest stil :))

E ultimul meu comentariu la acest text ca uite se ajunge la mircuiala si cu ajutorul domnului T.C. la mai rau. Orice Virgile numai argumentul autoritatii sa nu il aduci aici...logica poeziei e cu totul alta.

Nu prea inteleg ce se reproseaza textului in cauza...lipsa continutului? forma? inabilitatea autorului? Lasand la o parte formalul si propriile limite in materie de poezie ma voi opri doar asupra continutului pentru a face niste precizari: Am incrustat in forma, uneori fericit alteori cu forcepsul, concepte ca: \"semnaturile demonilor\"...in magia rituala te folosesti pentru a invoca anumite entitati de astfel de elemente, acestea ajutand la concentrarea actului magic si orientarea acestuia spre zona spirituala pe care o vizezi. Desigur ca scopul e acela de a domina asemenea forte si a evita pe cat posibil ca energiile in cauza sa te controleze. Citirea/cantarea psalmilor razbunarii sunt parte din anumite ritualuri ce au ca finalitate coagularea unor forte menite a ajuta in obtinerea victoriei intr-o confruntare cu inamici mai puternici.Amestecul cenusii sfinte cu razele de luna si alte asemenea elemente are ca efect obtinerea unui \"produs\" utilizat pentru consacrarea patului nuptial. Cercurile de foc au rol de protectie a magului si reprezinta acele mandala, strajuite de lumanari aprinse corespondente celor 4 directii cardinale si celor 12 semne zodiacale, care adaugate fumigatiilor orei si culorilor deschid porti. O chema Carmen -de aici cantecul magic- iar cu siguranta ca stiti rostul sabiei in angrenajul ocult. Leul rosu e un simbol alchimic, de fapt o metafora pentru a ascunde unul dintre elementele Marii Opere de ochii nefericiti ai profanilor si nu vreau sa il comentez aici. Diferenta intre \"incorporare\" si \"posedare\" este ca in primul caz initiatul se foloseste de puterea spiritelor elementale fara a se lasa prada puterii acestora, lucru care nu se intampla in a doua varianta, specifica tehnicilor spiritiste. Malakh si aggelos reprezinta acelasi lucru...adica mesageri ai Divinului...ingeri, numai ca apartin unor traditii diferite...iudaica si greco-latine. In final am vrut sa ma refer la ouroboros, cunoscut mai ales ca sarpele ce isi manaca coada, simbol al inceputului si sfarsitului cuprinse in acelasi sambure, infinitul si re-crearea permanenta a naturii...\"fara minte\" are darul de a exprima atitudinea pasiva pe care trebuie sa o ai atunci cand te afli in orizontul tainei...sa taci mai mult decat sa vorbesti...sa simti mai mult decat sa cedezi tentatiei ratiunii.
Aceasta este o prezentare fara pretentii de exhaustivitate ce are ca posibila finalitate o alta intelegere a poeziei mele.
Va multumesc pentru opiniile voastre si va astept in continuare sa cititi textele mele.

Virgile...chiar cred in ceea ce am scris anterior, numai ca ma refeream la ceea ce numim boala la altii...acum cred ca e clar. Cat despre formula \"...este dezechilibrul dintre factorii de stress și mecanismele interioare de rezistență \" ma apuca un ras teribil...si tu stii de ce. Cum am zis deja, mie imi place poezia, dar unele dintre tandemurile comentariu-replica sunt de-a dreptul caraghioase.

Elia...m-am speriat pentru o clipa ca tu erai luna prin care priveam carnea alba a femeii incantand in noapte clipele-viori.

Ca bine le mai zici Andrei...cat despre logodirea cafelei cu sangele hai sa facem un compromis...sa ungem ugerul caprei cu negrul de feteasca si poate nu ne va iesi pe ochi tona asta de haos :))

Intr-adevar un feminism latent, de bun simt, regasit doar in tristetea acceptarii unei ordini milenare, poate la fel de sublima. La sfarsit sesizez o idee a la Nietzsche...\"Totul este o taina la femeie, dar aceasta taina are un nume: maternitate?
Pentru femeie, barbatul este un mijloc: scopul este intotdeauna copilul...Care-i barbatul pe care femeia il uraste cel mai tare? Ii zise diamantului, intr-o zi, fierul: pe tine te urasc mai mult ca toate, caci ma atragi, dar nu esti intr-atata de puternic sa ma tii legat de tine?
\"

Versuri alcatuite parca in transa...rostiri aproape rituale la izvoarele timpului...halucinanta lume.

Imi place mult...oglida unei clipe atat de interiorizate incat imi da senzatia ca daca ar exploda s-ar crea un alt univers.

Imi place si aceasta noua albie in care curge versul tau...si ma gandesc ca sub apele acelea linistite deasupra carora cresc lotusi se afla crocodili :)

Galbenul e mai intotdeauna pus in evidenta de negru...dar sa depasim clipa de empatie cu soarta unora dintre semeni -sugestiv materializata in aceste versuri- spre deschiderea unei porti sincere spre ceilalti ce va depasi de buna seama tiparele in care obisnuim sa-i incadram pe cei din jur...pana la urma e vorba doar de lumi diferite iar boala nu e decat un accident al perceptiei noastre tributara unui anumit sistem de valori.

Gabriela , Alina, Elia... multumesc pentru ca \"rasfoiti\" textele mele...prima strofa o privesc ca un fel de prolegomena...are rolul de a aseza in context finalul.

Un peisaj crepuscular conturat in mod fericit cu mijloace poetice potrivite...imi place mai ales partea cu materia ce se ordoneaza prin sunet...o alta creatie.

Florin...iti recomand ritmurile muzicii grecesti...acolo in locul unde s-a nascut tragedia, iar grecul a supravietuit :))

nani nani copil bland...care esti mai...care te-ai trezit si faci poezie? :))

Fiecare ne-am pus candva intrebarea cat a fost soarta si cat intamplare intr-o iubire traita pe pervazul visului, dincolo de sentintele ratiunii sau pulsiunile trupului. Nu am stelute sa ofer dar sufletul meu se bucura ca ai depasit \"impietrirea\" si ti-ai continuat calatoria...poate alaturi de cel ce nu avea incredere in propriile aripi.

Femeie...muzica ratacita-n carne...Cioran avea dreptate inca o data. \"Despletita si goala\", prea alba, privita doar sub raza de luna, de lut sau poate in-carnata ca Lilith in tagma celor ce tagaduiesc...cat iubesc la o femeie sentimentul pe care ti-l da ca esti de prisos pe lume :)

Imi vine sa spun...uite un poem curat, lucrat in filigran, o inlantuire reusita intre forma si idee...pretuiesc insa mai mult ca orice sentimentul de duminica pe care l-am perceput aici...dau fuga cu el acasa sa nu il pierd.

Genul acesta de poezie ilustreaza perceptii atat de personale incat e oarecum impropriu sa le comentezi...insa nu pot trece pe langa o asa de sugestiva si simpla clipa. Autentic.