Negru Vladimir

Imi pare bine sa vad ca iti mentii scrisul la un nivel bun... in afara de primele doua versuri in care te-a tentat romanta poezia e deosebita... mai ales redarea aproape cinematografica din strofa a 4 a.

Luciane cred ca pasivitatea cum ii zici tu vine in momentul in care nu mai vrei sa fii unul dintre jucatori... pur si simplu privesti... si dupa o vreme nici macar nu mai pariezi :)
Multam de semn.

:)... pana una alta e punctul cel mai elevat, nu?

Viorel iti multumesc pentru feed-back dar marturisesc ca n-am prea priceput mare lucru... limitele mele sau poate dimineata.

Desigur ca avem parte de poezie... un preambul foarte reusit dar un final cam stins... remarcabila atmosfera textului.

Camelia... pana la urma e vorba de inviere... chestiune de tine de suflet.
Ioana... a sti numele inseamna a putea chema, invoca, conjura... a sti numele a ceva inseamna sa ai putere asupra acelui ceva... puterea fiind neutra desigur :)
Multumesc.

Camelia... in principiu ai dreptate... numai ca dincolo de teorie suntem noi si demonii nostri... pe undeva ingeri si oameni... Multam de trecere.

Geta... bucuros ca mai ai vreme sa \"frunzaresti\" poeziile mele... \"te\"-ul din final poate sa fie ori ba, oricum se afla acolo mai mult din ratiuni de asezare in pagina... \"îmi simt mintea\"... aici am vrut sa pun accent pe particula \"simt\" care as fi vrut sa sugereze nu musai o componenta senzoriala ci mai degraba genul acela de perceptie care uneste mintea, simturile si sufletul.

Luciane ai dreptate... se duc clipele si raman amintirile... trecutul si viitorul dua parti inaccesibile ale trairii... la fel de neimportante ca si bagatela ta, dupa cum stii razand in barba :)

\"alerg ca un hăitaș umbra tatei
la răscruce sângerez
o răsucesc între coastele celuilalt
până la împăcare
așa trăim toți pe aici
sprijiniți în câte o tuse
fără căpătâi \"... ai zis pana la urma adevarul... si cat te-ai mai codit pana atunci in poezie cu aceste cuvinte de parca ti-ar fi fost teama sa le rostesti :)
\"clown dolofan\"... parca prea multe virtuti laolalta;)

Ultima strofa mi-a placut cel mai mult... din primele doua as face doar un preambul al esentei... observ ca nu iti mai incapi in limba romana si personal sper ca e doar o faza peste care o sa treci... la fel si aceea a lui \"nu\"... cu siguranta o femeie cunoaste moduri mai aromate de a figura negatia.
Oricum un text bun.

Text de o cumintenie doar aparenta, mai degraba descantec de conjurat lumina farului intr-o noapte de smoala. Placut.

Interesant eseu, coagulat in jurul unei idei provocatoare dar nu musai originale, incercare a autorului de a determina un element de similaritate intre procesul interior de transformare a fiintei umane ce se derula in acelasi timp cu Marea Opera si nevoia unei re-asezari axiologice pe fundamente presocratice.
Desigur ca, in gluma sau mai in serios, supraomul lui Nietzsche avea ceva in comun cu expresia alchimica \"Aurum nostrum non est aurum vulgi\"... poate ca putem regasi elemente comune chiar la nivelul limbajului utilizat, al stilului, aforisticul putand fi interpretat si intr-o tipologie a obscurului, a cripticului, cum e cazul unor lucrari alchimice care ascund mai mult decat releveaza.
Intr-o lume a dramelor clasice, traite intr-un peisaj modern, deșertul nostru interior cauta noi căi de purificare, inclusiv prin recursul la esente tari, mai orgiastice decat ne-ar putea permite judecatile apolinice dupa care ne ascundem slabiciunea.

Ioana imi este cumva teama (nu genul de teama la care ne-am putea gandi in mod normal) sa pun titluri de genul celui pe care-l poarta poezia ta... apoi inceputul situat la un bal mascat desi romantic conduce la nevoia imperioasa a dezvaluirii, \"situatie\" cu multiple consecinte in plan estetic si de ce nu spiritual... si eu sunt cumva obsedat de balurile mascate dar pun asta pe seama nostalgiei acelor vremuri :)
Mi-a placut senzatia lasata de poezia ta... senzatia nu perceptia, cu toata sfidarea legilor psihologiei :)

Camelia... e o stare asupra careia m-am concentrat... de fapt este vorba de un ciclu de poezii.
Ioana... ce ar fi daca n-ar exista marginile si miracolele? Ideea asta a marginilor nu implica in mod necesar limitarea ci mai degraba nevoia de contur.
Nia... bucuros sa te gasesc in pagina mea... devin oarecum nostalgic acum :) Oricum dansul e o modalitate de comunicare intre oameni si zei... privitorul e doar un amanunt al decorului.
Multumiri celor care au gasit vreme sa lase un semn.

Pana la urma sa inteleg ca un poet se masturbeaza pe capitole? :) Dincolo de discursul alegoric si detaliile savuroase pe care doar imaginatia unei femei le poate proiecta ma intreb si eu precum un \"preopinent\" de unde nevoia aceasta de traire nemijlocita a masculinului la o poetesa.
Oricum tema este interesanta si probabil multi stiu faptul ca in unele culturi creatorul primordial a facut lumea masturbandu-se... iti recomand: Stanciulescu, Traian D.: Miturile creatiei. Lecturi semiotice, Iasi, Editura
“Performantica”.
P.S. Ma enerveaza \" ...curat, aseptizat, deratizat
comparat, sterilizat, dezinfectat, stabilizat, stilizat, ambutisat la rece\"... parca vorbim despre o disectie.

Vasile imi era dor sa citesc o poezie de-a ta... usurinta si firescul... armonia intre fragmentele aparent dizarmonice...
\"o calfă asudând în dumnezeu
ca într-un personal cu navetiști\"... deosebita imagine.

Ioana ca de obicei esti prea subtila pentru nivelul meu modest de inteligenta :) Sper ca ai gresit numai amicul nu si autorul :) Ilarioana... ilar-ioana adica?

Text foarte bun... asa se intampla cand stii sa mai tai din versuri... mi-a placut foarte mult... una dintre poetesele mele preferate... era sa zic preotese :)

Multumesc de lamuriri... e bine sa stii unde te afli... pe cand stateam in varful dealului habar nu aveam ce bine se vede cerul de jos :)