Negru Vladimir

Desigur e vorba despre darurile lasate aici :)

La Multi Ani frumosi. Multumesc Maria.

Vad ca voua, dragii mei, va place inceputul si sfarsitul :)... tind sa va dau cumva dreptate pentru ca simt ca m-am risipit mangaind corpul poeziei cu prea multe metafore si simboluri... desi fie vorba intre noi am vrut sa zic ceva si acolo...
Oleg... patetism? Chiar la asta nu m-am gandit si ma intereseaza sa aprofundezi daca gasesti timpul necesar... ma enerveaza patetismul si daca m-ai ajuta sa-l identific promit ca degraba va ramane mai scund cu un stat.
Treaba cu oja... am ales oja pentru ca e o parte care ma enerveaza la o femeie... nu faptul ca o femeie se infrumuseteaza cu produse cosmetice ci doar oja in particular... treaba aia cu latura feminina viza spoiala de sentimente care mi se aseza pe suflet candva... ma simteam ca o curva machiata strident dar nu am gasit alte cuvinte sa exprim starea cu pricina.
Va multumesc pentru cuvintele voastre si darurile lase aici.

Raza de luna :)... a trecut ceva vreme... multam de trecere si ne mai auzim.

Cristiana eu salut existenta unui astfel de articol macar pentru faptul ca a reusit oarecum sa problematizeze... in rest sunt aproape de acord cu Liviu D.

Ovidiu... \"chestia cu ingerul\" tine de perceptia fiecaruia... nu intru acum in amanunte privind crezul meu poetic si rostul versului in ceea ce ma priveste pentru ca am explicat cum simt eu de nenumarate ori... cat despre Nichita numai de bine e unul dintre poetii mei preferati.
Despre originalitatea in poezie e mult de discutat si mi se pare o falsa problema sa instauram acesta cerinta ca un criteriu... de fapt as vrea sa meditezi putin asupra a cat din ceea ce facem noi intr-o zi este marcat de originalitate... suntem subiectivi dar nicidecum originali... totul a mai fost spus inainte. De aici si pana la \"chestia cu ingerul ai luat-o de la Nichita\" e insa cale lunga... daca vei avea timp te rog sa citesti ce am mai scris aici si poate vei intelege ca nu sunt genul care scrie poezii din poeziile altora :)
Iti multumesc pentru trecere si pentru parerile exprimate aici... sunt marcate de subiectivitatea ta si le respect desi daca ai fi intrat numai putin pe alt nivel decat cel literal ai fi gasit si sensul poeziei :)
P.S. Si mi-am zis doar sa nu mai fumez in timp ce scriu versuri... acum uite ce am facut cu structura poeziei.

mirosul florii
pamantul din pumn
naste lumina

Am citit tarziu poema dar mi-a placut foarte mult... cata simplitate a rostirii, desi bag seama ca ai asezat dupa cuptor si cateva simboluri pline de sfiosenie care se vor revelate :)

Imi place Gabriela... e stilul tau si parca nu e... remarc \"coloana vertebrală de lapte\"... in rest o atmosfera reusita si coerenta in a sugera incoerenta :)

Chestie de perceptie Virgile draga... hermeneut ori ba si tu trebuie sa te regasesti in comentariul meu si nu numai in partile bune :)

Vine un moment in care adevaratul luptator, martor al atator victorii, devine satul de gustul de sange uscat pe lama al celui doborat...
Cred ca pentru orice om de onoare constientizarea faptului ca triumful nu face altceva decat sa hraneasca setea neostoita de sine e singura cale de eliberare... un razboinic nu va avea niciodata mila sau generozitate ci doar RESPECT pentru cel cazut.
Poate unora li se va parea deplasata comparatia dar imi place sa cred, de dragul tuturor partilor, ca a fost o lupta nu de orgolii ci de caractere.
Si muzica pe care o ascult aici nu face altceva decat sa accentueze sentimentul de tragic si inutil al situatiei... poate e pur si simplu nepotrivit si atat.
Cel mai adesea un om care triumfa este un om singur...
\"plouă abisal în această clepsidră\"... constient sau fara intentie ai descris in acest vers esenta... sta in puterea clepsidrei si a vremelniciei ei sa rastoarne perspectiva desi dupa cum am spus anterior cercul va ramane din pacate inchis.

Interesanta perspectiva de abordare a acestei teme... femeia care refuza armonizarea propriei fiinte cu ordinea creaturala... negatia intru libertate a unicului si \"alipirea\" de principiul negarii intr-o logica a \"amanuntelor\" ontologice \"suspendate\" invers.
Pe mine m-a frapat intotdeauna la Lilith negarea principiului feminitatii prin esenta lui pasiv si orientat spre fecunditate, atribute care lipsesc ori sunt alterate iremediabil in cazul de fata... din punct de vedere poetic imi place sa cred ca femeia coplesita de atribure masculine isi aminteste uneori de fragilitatea sa creaturala si nevoia de raportare existentiala la elementul masculin... o gandeste dar nu o poate face pentru ca s-a impartasit din cupa de orgoliu a fostului purtator de lumina... eminamente tragic.
Aici vei gasi perspectiva mea asupra subiectului in cauza: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/73113/index.html

Daniel multumesc pentru remarcile tale si modul sugubat in care le-ai inserat :)
Elena, Cristina, Elena A.... multumesc de trecere si gandul lasat aici.

Aura ma bucur sa gasesc aici pe cineva care sa inteleaga si o parte din substratul poeziilor mele... in mare parte ai dreptate in ceea ce priveste spatiul de constituire a simbolurilor de referinta... am incercat sa le inteleg in forma lor pura si nu musai in extensia de semnificatie atribuita ulterior.

Devine enervant modul in care unii incearca sa destinda atmosfera si altii o tensioneaza... chiar daca suntem toti poeti sau aspiranti la poezie se pare ca nu avem aceeasi \"meserie\"... sincer sa fiu nu am crezut ca lucrurile vor merge atat de departe si imi ramane regretul ca eforturile mele de a aplana un conflict au fost in zadar.
Ii multumesc Sirenei pentru ca a fost sa fie ca ultima ei stea sa ramana aici si desigur pentru poezia postata.
Nadajduiesc ca lucrurile se vor calma si ceea ce pare acum iremediabil pierdut nu se va vadi asa si maine.
Nu ar trebui sa uitam ca soarele ne lumineaza pe toti si buni si rai si bolnavi si sanatosi iar izvoarele nu isi ofera apa doar celor virtuosi.
Va salut cu mahnire si va doresc o seara placuta.

Ai vazut si tu filmul?:)) Mie imi place poezie desi parca avortonii aceia fac nota discordanta.
Remarc \"aruncam sprancene violente spre cer
si tremurul nostru se camumfleaza in ranjet ascutit
bucati din carnea inimii zac la cele patru turnuri
ochiul se pierde in nord
asfintim\"

Alina... doar am zis ca simbolurile nu au importanta in sine ci doar orienteaza atmosfera... la ce bun?
Totusi ca sa nu ramai fara raspunsuri :)... silsila e un lant intiatic prin care invataturile oculte erau transmise oral de la maestru la discipol... Mi\'raj... aici am vrut sa punctez ambivalenta termenului... atat iluzie cat si paradis... egregorul e ingerul cel veghetor.

Ioana multumesc pentru aplecarea asupra textului... in fapt probabil nu am fost inteles... simbolurile asezate aici si termenii doar in aparenta pretentiosi au rolul doar de a pune in evidenta momentul acela de traire profunda... mi se pare ca cei care m-au citit s-au oprit doar la simboluri :)

Claudiu ma bucur ca ai remarcat ceva in poema de referinta... te mai astept.

Interesant melanj... deoarece nu am avut acces la bibliografie remarc partea de inceput... si femeie si copil...vorba cantecului :)