Negru Vladimir

Andreea... tie ti-a placut finalul... mie nu prea desi intotdeauna am drag de zana aceea ce sta ascunsa dupa perdea poate o mai drege ceva din ceea ce urzesc ursitoarele cele rau intentionate.
Dana... icoana vine de la eikon care insemna chip... poate citit in acest registru unele aspecte pot fi mai lesne de perceput. Doar nu te-ai fi asteptat la un raspuns clar, nu?:)

\"ca un suflet de clopot răstignit între coaste\"... foarte frumos exprimat, de fapt versul meu favorit. Mai e unul care m-a amuzat tare... \"tu făceai teatru clasa profesorului cu barbă\".
Nu mi-a placut nevoia de a rupe armonia versului prin acel programatic 4 N (naiade naive năluci neliniștite) si formularea \"visurile inconștientului\" - a naibii de superficiala.
Un poem care mi-a tare placut dincolo de multimea de simboluri personale care fac textul mai putin accesibil.

Alexandru de data acesta ma margineasc doar a sublinia in acest text cateva exprimari ce imi par reusite fara a incerca o \"analiza\" a poeziei.
Uite: \"... era dimineața.
avea sâni încă nemetalici,
parul îi sclipea până sub coperta văii..\"
\"chipul oarecum îmbătrânit de atâta sete de EA.\"
... si
\"trandafir decojit\"... suna fals.
Subscriu opiniei ca majusculele strica imaginea ce se vrea sugerata, ca si cuvinte de genul \"oarecum\".

Interesant text cu 4, 5, 6 versuri asezate intr-o forma de patrulater in care Ruxandra face inca de la inceput distinctia intre visul ca si reverie si visul-dorinta-proiectare a dorului inspre persoana dor(u)ita (titlul este cheia, prea facil insa oferita cititorului), situand \"intamplarea\" intr-un timp indefinit (\"într-o zi\"-poate avea valente din trecut sau viitor, cu un refuz aproape programatic al prezentului).
Dezgolirea umarului, privirea odihnindu-se peste acesta, insufletindu-l, intr-o dimensiune a ocrotirii/abandonarii.
\"Tabloul\" se \"desira\" intre repere cu o dubla conotatie (satietatea \"contemplarii\" fataliste -\"căderea frunzelor\"; \"moartea licuricilor\"- ar putea fi o superba metafora pentru venirea zorilor). Rima involuntara vulgara-amara parca nu e tocmai potrivita.
O poezie care mi-a placut, un fel de tragere in teapa a amintirilor doar pentru a le face si mai pregnante/mai de neuitat, ajungandu-se in final la negarea uitarii... mare dar este uitarea.
Uite cum as fi scris eu poezia, ca si asezare:

mi-am visat
într-o zi
umărul gol
peste care nu mai privea de mult
nimeni
umbra
întoarsă către ape
tremurând
sătulă de căderea frunzelor
și de moartea licuricilor

mi-am visat
norul
mușcat de privirea vulgară
strâmbând el însuși încurcat
dintr-o pleoapă amară
uitarea
zăcând
pe un vârf de spin

Remarc acest text pentru progresul pe care il regasesc in poeziile postate de autoare si ca infim catalizator al unor \"arderi\" macar de aceeasi intensitate.

Marlena ne-a obisnuit cu un anume stil, sa-i zicem paradoxal, in care dualitatea el-ea capata forme de \"intamplare\" (începi să semeni
cuvintelor), \"nunta\" (poemele mele se nasc în poemele tale) ori chiar contopire. Un poem foarte interesant mai ales daca incerci sa vizualizezi versurile.

Desi inceputul imi pare usor asemanator unui postulat, mai apropiat stiintei decat poeziei (desi trimiterea la natura duala a omului este evidenta intr-un plan secund), strofele urmatoare realizeaza un melanj foarte reusit intre elemente exterioare fiintei umane si \"stari\" de suflet abisale, toate acestea creionand atmosfera unui sfarsit/inceput de lume...

Igor, Ioana multumesc pentru trecere si scuze pentru raspunsul ce vine atat de tarziu.

La Multi Ani frumosi si luminati de cele ingeresti tocmeli prietene. Viata frumoasa si petrecere alaturi de cei dragi.
Frumoasa realizare Marie.

Simona... nu ai mai trecut de mult peste versurile mele si poate problema nu e a autorului ci a lectorului. Nu imi vine sa cred ca ai gasit redundanta -stim amandoi ce semnifica acest concept- intr-o poezie atat de redusa ca dimensiuni.
Cat priveste versul din mijloc, acesta reprezinta clipa sublima de fericire intre o ridicare din pat (asemeni unui bolnav care se insanatoseste sau a unui fur) si inceputul unei calatorii spre inima fiintei.
Carmen... o fiinta eleganta ca tine desigur ca poate deosebi cu grija nuantele de culorile aparent brute.
Dana... stii bine ca eu chiar si in haine simple asez acolo, macar de antrenament, doua, trei simboluri. Sunt incantat ca uite le-ai gasit.
Multumesc voua pentru trecere si parerile lasate.

Ioana... Da, tamburinele suna in ritmul caravanei... insa nu inteleg la cine te referi... dimineata? cea inca dormind?
Andu... ai dreptate cu vadra aia... am schimbat. Dorinta de a pleca? La asta te referi? Uite si armata a 14-a pleaca de vreo 10 ani dar tot mai ramane destula munitie netransportabila cat sa justifice inca prezenta in zona \"de interes\". Dau si eu un ocol spre pol mai prietene :)
Daniela... e povestea vietii mele treaba cu alb-negru. Buna intrebarea ai pus. Insa nordul e in sufletul meu un principiu fix, nicidecum mutabil. Poate expresia unor certitudini care ma vor salva intr-un final.
P.S. Merge si Alb Ue:)))

Mitica multumesc dar cu siguranta ca ai citit texte cu mult mai bune. Pentru poze iti trebuie un anumit nivel.
A. Geneza... asta s-a vrut: simplu si real fara insa actul intentional de a soca.
Alexandra... banuiesc. acum caut ca sa imi reimprospatez memoria.
Livia... e o poezie trista stiu. E bun la ceva si demonul care ma locuieste cateodata.
Multumesc voua pentru cuvintele lasate aici.

La Multi Ani Frumosi cu multa lumina si sa ne bucuri in continuare cu prezenta ta aparte.

\"dacă tâmplele
asemenea copacilor
și-ar lepăda anii uscați
de frunze\"

Daca acesta ar fi fost tot poemul atunci as fi dat o stea. Insa asa ma rezum doar la a evidentia formularea acesta superba.

Cateodata nu e atat de usor sa reasezam sorii propriului cer, pe unii sa-i trimitem de veghe unor galaxii prea indepartate ori altora sa le cerem sa ne fie paine si sare la amiaza unui gand bun. Uneori e bine sa primim lumina de oriunde ar vebi ea si sa o impartim si altora, fara a bloca nimic din ceea ce viata ne ofera. Gand bun pentru tine Ruxandra (superb nume).

Igor tu esti un personaj tare simpatic... am gustat comentariile tale insa cred ca nu vrei ori poate nu poti intra in pielea celuilalt... poate unele trairi la limita sunt mai greu de inteles decat un trai linistit.
Multumesc ca ma incurajezi si ca ai grija de \"cariera\" mea poetica dar iti recomand sa scrii texte pentru ca apoi sa primesti semne ale \"respectului\" celorlalti. Nu e musai sa ai stele pentru a fi un poet bun. Cine te-a sfatuit asa poate e mai atras (a) de demnitati decat de poezie... nu stiu despre care Moni vorbesti tu... poate fi vecina ta de bloc, laptareasa de la colt, iubita ta... scrie texte bune si vei fi apreciat.
Intre timp te astept sa revii pe textele mele si sa imi arati unde scriu bine si unde gresesc :)

Monica, Ioana, Iulia, Igor... va multumesc pentru prezenta aici si desi acum nu va raspund fiecaruia personal va trebui sa ma credeti ca am citit comentariile voastre.

Danut... asta s-a vrut sa fie... o poezie in vesminte simple dar care sa spuna ceva. Pacat ca cel mai adesea vorbele mele nu sunt intelese.
Dana... interesanta remarca cu \"de ce?\"... nu am un raspuns insa la asta.
Carmen... stii ca numele tau se talmaceste cantec magic? Bucuros de prezenta ta aici.
Ruxandra... ploaia cade si peste cei ce cred si peste cei ce nu cred, si peste bogati si peste saraci... important e sa iubesti.
Daniela ai inteles bine... zambetul vanat cu nonsalanta de doi prosti pe care doar vanatoarea impreuna si ranjetul le mai pot da iluzia atingerii.
Virgil... te astept cu interes.
Vasile... stiu de gerunzii... uneori le las totusi si lor o bucata din prajitura... si daca sunt doua ai inteles si de unde disonanta.
Va multumesc tuturor pentru trecerea peste cel mai trist text scris de mine.
Robert... cumva aspectul intentional, ideea, a facut un pic cam artificial versul cu pricina dar asa s-a vrut sa si fie... multumesc.
Luchi sa traiesti si sa mai vii orice ai fi vrut sa zici de data asta.

Liviu... nu stiu cum iti suna tie dar eu am terminat liceul de multisor.
Bogdan... frumos modul in care ai inteles si imbogatit cu semnificatii noi textul meu.
Lia... aici nu e vorba despre limitarea femeii... nu barbatii pot face asta ci doar ele insele aleg cel mai adesea in detrimentul sufletului, intr-un gen de logica pe care nu am reusit sa o patrund niciodata. Nu e vorba de carnal ci de asumarea unui \"traseu\" care nu e intotdeauna cel care duce la fericire.
Andrei... multumesc pentru interpretare... prima parte s-a vrut a fi o perceptie a femininului cat mai aproape de una dintre starile care ii sunt proprii... in partea a doua am asezat omul, aici implicand desigur si barbatul, intr-un soi de fiintare universal valabila.
Simona, belezza... eu zic sa risti totusi... daca e sa \"deraieze\" ceva poate sa se intample si in casa :)
Monica... \"un poem scris cu prea multă teamă. de o femeie.\"... marturisesc ca m-ai bagat in ceata cu afirmatia din final... nu e vorba de teama si te asigur ca arhonte nu e femeie... multam de trairea textului in undele tale.
Daniela... patinajul... frumos sport... mie imi place proba de dans... hmm
Alina... daca iti place tie atunci sunt impacat cu mine insumi... primul tramvai are cel mai mare farmec... incalzeste sinele si e ca si cum ai bea dimineata cafeaua alaturi de un partener metalic. Ar trebui sa incercam o data.
Geta... multam de apreciere... sa inteleg ca nu iti place calea pe care rulez versurile :)... de acum asa a fost scris sa fie asa va ramane... oricum finalul are logica lui.
Dan... daca poemul meu te-a emotionat e poate doar \"vina\" naturii feminine despre care am incercat sa scriu... cat despre titlu am considerat ca se poate acorda cu finalul poeziei intr-un soi de \"patina a timpului\".
Multumiri tuturor celor care au citit si mi-au lasat \"biletel\".

Danut... incantat de prezenta ta... urmatoarea? nu stiu cand va fi.
Nicoalae... asa este... cateodata tramvaiul acela e ca si trupul nostru, o alta haina ;)
Dana... \"femeile isi pierd lumina din priviri, barbatii invata sa fuga\"... cineva imi spunea ca e doar chestie de noroc cand un barbat si o femeie se inteleg :)
Camelia... nu e chiar transpunere dar de unele lucruri incepi sa devii sigur cu timpul.
Andu... iar te joci intre nuante... frumos mini-scenariul tau... corul acela :)... am lasat acel indeterminat din respect pentru femeile care, fiind prea tinere, inca nu au trait asta.
Daniela... ai prin ideea foarte bine... dar asta e viata.
Ioane... bucuros de venirea ta pe text... ce sa iasa? de la o vreme sunt transparent.
Va multumesc tuturor pentru semnele lasate.

\"ne împărtășeam
din impuritatea dorinței
cu dezinteresul timpurilor noi
mase informe de cuvinte
posesori ai unor identități străine\"
Foarte adevarat inceput, insa dorinta prin ea insasi nu e impura ci capata aceste valente doar raportata la cumpanirea rationala... daca am fi salbateci ce ar fi bine si ce ar fi rau?
Intreaga poezie e foarte bine construita in stilul deja consacrat al autorului.