Poemele mele se nasc în poemele tale

Si uite cum am ajuns chiar langa Marlena printre linkurile cu texte noi. Asa ca mi-am permis sa fac o vizita si sa ma plimb alene printre cuvinte. Si lucrul asta mi-a dat fiori.
Scrisul despre noi insine, cuvinte despre propriile noastre cuvinte, sentimentele care se prefac instantaneu in expresii, intoarcerea la expresii in cautarea zadarnica a sentimentului care le-a generat... Mi-a placut ideea izbucnitului in zis si a ridurilor in voce. Am sa ma mai intorc.

Cateodata, antidotul pentru cuvinte e o clipa de liniste. Si brusc uitam ce voiam sa zicem.

prima parte a poeziei (atat de simple cuvintele dar ce impact deosebit) are aroma unei revelatii (chiar daca marunte, chiar daca domestice - asa cum ar spune unii) pe care, in aceasta dimineata tulbure, mi-am permis s-o savurez in mod desoebit:

\"atât de mult
scrii
atât
te scrii
încât începi să semeni
cuvintelor\"

frumos, Marlena, frumos de simplu.

Marlena ne-a obisnuit cu un anume stil, sa-i zicem paradoxal, in care dualitatea el-ea capata forme de \"intamplare\" (începi să semeni
cuvintelor), \"nunta\" (poemele mele se nasc în poemele tale) ori chiar contopire. Un poem foarte interesant mai ales daca incerci sa vizualizezi versurile.

Sandra, Florina, Vladimir,
ma bucur ca v-ati oprit la acest poem.

pe când tu izbucnesti în cuvinte
eu izbucnesc în zis:
am acnee lirica

O re-creatie de noi in poezie, o facere a lumii dupa chipul cuvintelor, care sunt viata sau desert, depinde cata apa vie le dam. Si aparentele inseala de cele mai multe ori, iar increderea ca ai pe ce cladi - piatra - poate fi foarte usor tradata - nisip.
Mereu o placere sa va citesc.
Cu drag,
Daniel

Stimate Alexandru D, ti-as fi recunoscatoare daca mi-ai explica si mie ce inseamna exact \"acnee lirica\" in contextul respectiv, e o metafora care ma depaseste...
Draga Marina si Daniel, ma surprinde si ma bucura referirea voastra la desert, ca o trimitere emanand dim poemul meu.