Negru Vladimir

Lia... frumos... vezi mi-am amintit de mine :)
Lucian... nu se mai intoarce nimic din ceea ce traim... uneori mai simtim insa in nari aroma altor vremuri.
Costin... lebedele sunt musai albe, ca alea negre sunt pe cale de disparitie si oricum o parte se cred rațe :)... cat despre dragoste... a fost candva.
Va multumesc.

Adina... deosebit comentariul tau... ma tare bucura faptul ca starea acestui poem a ajuns pana la tine si a fost decriptata atat de aproape de ceea ce s-a vrut sugerat.
Costin... da, versul de mijloc e \"intamplarea\" peste care daca pasesti nu mai e cale de intoarcere... drumurile noastre de intoarcere sunt parjolite de proprii nostri pasi... libertatea si pretul acesteia, moartea.
Multumesc.

Uite un melanj de text si imagine care m-a atins intr-un mod deosebit... citind aceasta poezie am inteles multe despre sufletul celui ce a scris, apoi mi-am reamintit de cate ori trecem prea rasturnati in noi insine pe langa suflete cu mai putin noroc... nu am ce reprosa textului in afara imperfectiunilor deja semnalate...
Ingeri... cu adevarat ingeri Lory... bucuros de aceasta clipa si cumva trist.

Elia... tu ai intuit oglinda... multumesc... simplitatea e de dorit intotdeauna.
Sorinel vad ca ai intrat in joc... ai imaginat o statie, te-ai urcat si ai privit... data vitoare sa participi :)
Roberta... mersul pe jos e o indeletnicire in sine... insa prefer plimbarile... la servici ma duc in graba pentru ca imi place ceea ce fac :)
Costin... \"sex accidental\" :)) Si daca nu-i asa? Daca m-am murdarit degeaba de praf pe spate? E o poezie pana la urma, nu? :))
Dana... binele si raul... cine stie ce sunt? Daca e vorba de credinta atunci e simplu... si nici macar acolo pe deplin... daca nu te raportezi astfel atunci toate devin foarte relative... ramane clipa, tramvaiul, ea.

Livia... multumesc, esti draguta. Poate ca acel vers e spus de-a dreptul insa asta nu inseamna ca nu este si adevarat... libertatea inseamna suferinta.
Catalina... ai intuit bine ideea labirintului... desi e mai mult o stare... deh, imi pare rau daca te-am deprimat.
Va multumesc. Imi sunteti dragi.

O poezie simpla si generoasa in exprimarea ideii amorului, atat de involuta si blamabila... carnatie fina... poate nu toate rimele sunt atat de potrivite iar uneori scartaie ritmul... oricum eu sunt invidios ca regasesc la tine parti dintr-o candoare pe care acum abia o mai recunosc... invidie pana la urma... dar in cazul meu intr-un sens bun.
Scrie... pur si simplu... scrie despre tine... eu nu am auzit sa iti fi dat aere de mare poetesa deci nu inteleg niste aspecte de pe aici din subsolul poeziei tale... o poezie placuta citita fara \"grila\", doar cu sufletul asta amarat si invechit al meu :)

Faramir habar nu am de sunt ori ba dar nici ca imi pasa... las asta pe seama celor ce se iau mai in serios ca mine.
Alina... e o poezie \"de vara\" scrisa fara nici un fel de pretentii... de ce atata atentie la starile noastre... devenim prea incruntati si zau ca nu se cade. Hmm... poza din pagina ta de autor a stat o gramada si in pagina mea... interesant sa ne placa la amandoi imaginea aceea. :)
Albastru e cerul... 27 habar nu am ... poate ca da 9 :)... e fain Iasul, nu?:)
Multumesc pentru cuvintele voastre.

Mihai... timpul poate fi inteles ca si concept dar cred ca e mai sanatos sa-l intelegem doar ca dimensiune personala a risipirii... e apa prin care ne miscam in cautarea mantuirii... multumesc.
Ela... saptele acesta are multe multe virtuti simbolice... poate doar 12 sau 3 sa le egaleze... nu zic de 13 ca astazi e marti:)... multam de pe-trecere.

o poezie care ma intriga... genul de text care te atrage dar nu stii de ce... putem regasi imperfectiuni la nivel formal (de ex. alaturarea usor nefericita... \"decât când\") dar poemul curge in jurul unei stari mai mult decat in preajma ideii... se desira ca un \"curcubeu\"... aspectul concluziv al ultimelor versuri strica insa putin din armonie si ia din gradele de libertate ale perceptiei.

sau mai mult ori mai putin aproape de aceasta stare

E al doilea poem despre \"absenta\" pe care il citesc astazi... ceea ce ma indreptateste sa reafirm ca scriem poezie nu cand suntem fericiti, sau mai mult ori mai putin de aceasta stare, ci atunci cand ne lipseste ceva... textul are o nota de eleganta aparte atat la nivelul simplu al ideii cat si la nivelul expresiei... mi-a placut.

Otravioaro vad ca tu tii minte numai amanuntele gri si denaturezi sensurile poetice inalte inspre zone umbrite... noroc ca imi esti simpatica si tin la planta asta dupa care te tot ascunzi :)
Florin... citind comentariul tau imi pare rau ca nu am apucat sa discutam mai mult la Iasi... ai inteles foarte multe din cele ce s-au vrut sugerate si ai sarit printre nivelele hermeneutice cu eleganta... ca argintul viu, ca tot ai uitat ce inseamna :) Finalul s-a vrut a exprima indumnezeirea, vapaia fiind principiul, dar citit altfel poate exprima desigur si sensul acordat de tine.
Liviu... am simtit nevoia ca dupa precedenta poezie sa ma reincarc la izvoarele tainei... ma bucur daca ti-a placut.
Livia... de sapte ori cate sapte izvoare calatoare isi curg apele prin chei clipocind in bulboane ghicitori netalmacite.
Multumesc voua si va mai astept.

Desi cam tarziu iti urez si eu La Multi Ani... sa fie ani buni si fericiti. Petrecere frumoasa Florine.

Roxana daca atata ai inteles tu atunci e ok... e Babel... orice este posibil... insa nu vad rostul sa porti o masca pe intuneric decat daca vrei sa te ascunzi de tine.
Nu stiu carui fapt datorez viteza dar cercetarile vor gasi desigur un raspuns.

Ceea ce m-a determinat sa scriu acest comentariu a fost poarta uitata mai mult sau mai putin intentionat ilustrata perfect de versul \"popoare întregi de năluci ne înlocuiesc trupurile\"... imi place dimensiunea orgiastica pe care ne-o revelezi ca si cale de accedere la autocunoastere... poate ca uneori se naste frustrarea de a nu putea fi urmata de alta jumatate in adancurile trairii... poate undeva ratacirea de lume si de sine.
Poemele de dragoste nu vorbesc... ele urla desi zei pagani ne culeg ecourile si le adauga la colectia de nefericire a planetei, sau pur si simplu tac... dar ce tacere sublima.

O poezie de remarcat pentru modul in care autoarea se detaseaza de sentiment... un fel de traire foarte personala a fantasmei dar obiectivata cu \"metoda\"... masculinul e imanent acestei lumi, femeia il \"culege\" de pe garduri, din copaci, de pe strada... intalnirile sunt fortuite... orice se poate intampla... \"cel ce vine ce pleacă ce rămâne departe\"... foarte frumoasa \"definitie\" a dorintei. E multa pasivitate in aceasta poezie insa ea determina re-actiuni din partea cititorului... versul tau se cere completat de cel ce citeste... o lume de drumuri imi pare poezia ta... drumuri inca necolorate.

Liviu mie mi-a placut poezia... are toate ingredientele... idee, stare, trimiteri mai mult sau mai putin ironice/autoironice, ceva piper pe ici pe colo... dincolo de acestea simt insa sentimentul autentic al unei pierderi temporare de luciditate... nu o simt ca pe o poezie lucida ci mai degraba ca pe una a clipei... un soi de haiku in haine bufante... universul unui barbat ce are constiinta trecerii timpului, a timpului sau personal, neindeajuns obiectivat... exteriorul capata valente subiective, este \"sange si os\"... acesta sunt eu, parca ai vrea sa spui. Nu stiu daca te iubesti sau te dispretuiesti dar parca nici o varianta din acestea doua nu ti se potriveste... te regasesc in tusele chiar de un umor negru... ele salveaza o clipa de suflet traita intens chiar daca nu \"in agora\" ci in templul launtric.

Carmen... nu iti place cum arata eroticul delimitat de suflet? Aceasta nunta a carnii ce se opreste intre limitele inerente ale materiei? De fapt nici mie nu-mi place insa nu am rezistat tentatiei de a face acest castel de nisip... sunt momente in viata fiecaruia cand sufletul e doar o abstractiune de care ne-am putea dispensa oricand. Uneori e chiar convenabil :) Multam.
Livia... ai prins ideea ca doar esti fata isteata... uneori astfel este perceptia noastra asupra lumii... deformarile evidente ale unei viziuni autentice (nu zic normala pentru ca acest concept comporta multe riscuri) asupra vietii sunt cladite cel mai adesea pe o structura de temperament si caracter cel putin \"dubioasa\"... si eu bucuros de prezenta ta aici.
Cristina... ai inceput comentariul de parca regreti ca te-ai inchinat intr-un templu pagan :)...nu e vorba nici de a scrie \"la moda\", nici de demonii mei ci e doar un efort de imaginatie asa cum sugereaza si subtitlul.
Cateodata o astfel de perceptie are un avantaj... da iluzia libertatii... desi e doar surogatul acesteia... nu e sexul cel mai ieftin drog? Bucuros sa regasesc o ieseanca sub textul meu.

Alin eu sunt indreptatit sa cred ca ceea ce am vrut sa exprim in acest poem a ajuns la tine si ca ai dat la o parte ambalajul pentru a vedea dincolo de el... e o poezie despre propriile noastre limite. Despre a fi sau a nu fi firesc intr-o lume in care este valorizat artificialul... dincolo de umbre trebuie cautat focul si apoi soarele.
Multumesc.

Silvia de cate ori trebuie sa spun? Are oare logica sa comentezi repetat un text pe care nu l-ai citit? Nici macar in Babel nu ar fi fost permisa o asemenea atitudine :)
Si nu suntem adversari la nimic :) Stii doar cat te apreciez ca poetesa si ca om.
Mae... multumesc... aprecierea ta e mai pretioasa ca oricare alta pentru ca stiu faptul ca tu rezonezi cu poemele si nu incerci sa le asezi in grile pentru a le putea intelege... astfel eviti capcana inerenta a prejudecatilor.
Sunt incantat ca mesajul meu a fost priceput atat de clar... textul nu e moralizator...e doar imaginea omului-creator pervertit... mosntruosul unei libertati intelese ca iesire din firea creaturala... o lume a valorilor suspendate si o afirmare a iubirii ca si prncipiu unic... restul e doar decorul ingrosat pe alocuri al himerei pe care o adulam. Decaderea porneste de la individ si se sfarseste tot acolo... e o cadere exterioara dar mai ales una launtrica..spiritualul ce isi uita esenta in materie.