Negru Vladimir

Dana... analiza ta pe text este foarte pertinenta... nu are legatura cu steaua (pentru care iti multumim)... sunt incantat sa descopar in tine o cititoare inteligenta si care a prins ideea poemului... timpul, barbatii si iubirile acestora, destinul etc

Elia... imi place ca ai simtit despre ce era vorba in poezie si iti descopar valente empatice care fac posibila poezia ca si colaj. Multumesc.
Silvia Caloianu... spiritul meu autocritic este la locul sau numai ca nu pricep in ruptul capului de ce nu te aduni si ai mereu tendinta ca in subsolul textelor mele sa scrii cate 3 comentarii... ai spus ca nu iti place in primul comentariu... am priceput. Habar nu am de unde nevoia acesta de a reveni iar si iar... e diferita Caloianu de dimineata de Caloianu care comenteaza noaptea si de Caloianu la amiaza? Nu exista coerenta intre cele trei?
Trecand peste asta nu pot sa nu las la o parte tendinta ta de a ma lua peste picior, fapt pe care il pun fara indoiala pe incapacitatea dumitale de a intelege anumite parti (intr-adevar simbolurile acestea nu sunt accesibile oricui, mai ales ca sunt scrise in limba romana... e greu, stiu) ale textului. Nu-i nimic, mai citim, mai invatam si poate intre timp ne trec toate aceste ifose de mare poetesa si nu mai revenim transland barfele de pe ym la mine in pagina.
Silvia Caloianu mojicia nu are ce cauta sub textele mele asa ca ia te rog o pauza iar cand te vei hotara sa mai scrii incearca sa o faci cu sens.
Beatrice... ma bucur ca ti-a placut.
Vasile... il las pe Andrei sa-ti raspunda... dupa cum bine stii sunt versurile lui cele pe care le-ai citat :)
Va multumesc.

Sireno cititorul din tine (e diferit de poetesa din tine?)are limitele sale de intelegere, asa cum Arhonte are limitele lui la nivel de expresie... apreciez sinceritatea ta si desigur ca nu avem nimic de impartit. Am inteles opinia ta... acum sa nu facem chat aici. Iti doresc o zi frumoasa.

Ela... multumesc pentru cuvintele scrise aici... sunt multe de discutat :)

Sireno... multumesc pentru faptul ca m-ai anuntat ca te-ai distrat in aceasta dimineata... nu intram in alte amanunte pentru ca doresc sa-ti protejez fragilitatea creierului... pana la urma dimineata aceasta este fara de prihana.

Dozare fina a umorului intr-o scena de un autentic dezarmant... mult accent pus pe imagine si atentie mare acordata detaliului... mi-a placut modul cum curge povestea, precum si modalitatea potrivita de insertie a planurilor pentru a da coerenta intregului.
Am insa si o neimplinire cu referire la acest text ori poate e doar orizontul meu de asteptare ramas dezamagit... parca asteptam poanta. Cred ca ai putea incerca candva sa termini sec... ca un film frantuzesc...

Beatrice e buna intrebarea ta... cred ca traim vise iar actul in sine e real... realitatea noastra. Multumesc.
Leandra... bucuros sa te regasesc sub textele mele... ti-a placut... de comentata sunt toate, insa depinde cand si de catre cine :)
Multumesc.

Florine... corul acela... hmmm... cele 90 de grade schimba perspectiva... acum problema rotirii ideii din prima parte si schimbarea ei exterioara in partea a doua implica un act total subiectiv de vointa... am scos soarta la pensie si am oferit cateva salarii compensatorii :) Multam de gandul tau aproape.

Emil... e incadrat ca eseu deci incercare... nu e nevoie ca cineva sa dea cu matura pe aici dar totusi un astfel de text este si un pretext pentru polemica... uite eu iti reprosez faptul ca iti fundamentezi demersul de \"dezvrajire\" a filosofiei pe maxime ce contin dincolo de dimensiunea literala un inteles ascuns pe care nu-l valorizezi deloc (exemplul \"dacă tăceau, tot filosofi rămâneau\").
Apoi ai amestecat fara nici un fel de criteriu o gramada de ganditori (ba mai faci si comparatii caraghioase cu politica)... poate doar ca sa justifici titlul :)
Sunt si parti tare amuzante... uite \"postlegomene a priori\"... aici am ras copios.
Oricum acceptiunea initiala a termenului de phileo-sophos implica constiinta statutului creatural (intelept poate fi doar zeul... omul e doar un iubitor de intelepciune) si presupunea coerenta intre ideile promovate si modul propriu de a trai... apoi sa nu uitam de marile si micile mistere... de initiere... de filosofia ca pregatire pentru moarte... apoi oamenii au devenit mai comozi si mai egoisti iar filosofia nu a facut nici ea rabat de la aceasta tendinta... cultura s-a rasturnat in civilizatie, filosofia in sofism.... (sa nu te superi daca iti spun ca am identificat cateva chiar in textul tau)... visul acela de aur de care vorbesti adica filosofii sa guverneze lumea e prezentat incomplet... de fapt mistic vorbind e vorba de armonie... atunci cand puterea regala se afla in concordanta cu puterea sacerdotala... a guverna cu intelepciune dupa modelul ceresc... dar sunt multe de zis... un sfat deloc rautacios... daca vrei sa convingi pe cineva te rog sa te aduni mai mult si sa nu te disipezi... asta e si rolul eseului.

Lory... interesant ca ai ales tocmai acele versuri... si pentru mine au parca un farmec aparte... multumesc pentru cuvintele tale frumoase.

Mihai incantat sa stiu ca ai simtit acest poem in chiar una dintre dimensiunile sale cele mai aproape de esenta... faptul ca stii sa rezonezi nu ma mai mira... e unul dintre darurile tale. Multumesc si pentru faclie...
Angelina... versul care tie ti-a placut sustine un intreg viitor... unul viu dar nefast... insa libertatea e cea care conteaza... cel mai adesea oamenii nu isi pot depasi limitele, egoismul si lasitatea.
Va multumesc pentru cuvintele lasate si simtirea aproape.

Liviu :)... cred ca pana la urma suficienta e tacerea... stiu asta dar sunt nedesavarsit, ma iarta... am vrut sa fac eu conexiunea cu umanul desi ai dreptate... ea s-ar fi realizat oricum in mintea cititorului.

\"Eu, iubirea mea, logica unei despartiri tinere... si un vis inca neterminat\"... partea aceasta are un farmec aparte si sens... poate ca si \"Doi in unu...Unu inca nedivizat\"... androginul primordial... sau sa fie vorba de imanenta, de Shekhina si de Methatron... ca ain e tare departe :)
Mult succes Adam Kadmon... sau poate Kasia?

\"caut locul preferat și proscris,
pentru a te alinta, pentru a mă alinta,
până la buze, până la coapse, până la tălpi,
până la volatilizarea totală a parfumurilor noastre\"

Aceasta e una dintre partile mele preferate... interesanta imbinare de planuri, lumi cu marginile difuze, un fel de poezie a crepusculului ocultand mai mult decat reveland.

Ruxandra... interesanta proza ta... cumva despre banalul dn care izvorasc miracolele... despre intamplari deloc intamplatoare... despre alegeri ori poate doar despre iluzia acestora...
\"“Nu-i nimic, am gandit eu. Comunicam bine, dar nu ne intelegem. Nu poate fi un impediment in relatia noastra!”
“Ce relatie, nu exista nici o relatie! Esti prea lasa ca sa spui exact ce simti si iti doresti de fapt.”\"

Asta si multe altele... voi reciti.

Uite varianta mea... asa am simtit eu. Ma iarta.

un fel de seara
urca pe clapele pianului
dor
sunetul viorii
ascutind la varfuri stele
pentru mine
vibrand
tu
cumva rece
uitare

Florin te-ai oprit acolo unde trebuie... imi place sa sintetizez ceea ce vreau sa comunic in cateva versuri... restul e povestea... ma bucur ca ai perceput unde sta tragicul. Multumesc.

Mae... cateodata preferi sa nu fi avut aripi, sa nu fi putut zbura... sunt clipe cand ne-am fi dorit sa nu cunoasteam decat viata serpilor ce nu stiu decat sa se tarasca... ai intuit bine... o rana.
Adria... multumesc... pe undeva ai dreptate insa altul e sensul.
Raul... mie imi place sa ma joc... cred ca aceasta este cea mai buna parte a mea... doar ti-am zis ca eu caut simplitatea expresiei... uneori ma gaseste ea pe mine :)
Ela... frumos simti tu poezia... prin empatie cred ca e cel mai usor sa intelegi.
Florica... e o amintire... frumosul sau uratul sta in perceptia noastra.
Va multumesc tuturor.

Mitul androginului intr-o varianta neobisnuita... intr-o lume in care stanga si dreapta au o simbolistica bine delimitata, poetul isi aroga dreptul (dreptul libertatii sale) de a modifica universul, locul fiintarii... cred ca aici sta cheia poemului... uneori imposibilul este doar o categorie logica... inima darama si construieste intr-o \"betie\" divina, poate doar pe masura setei omului de a se implini prin iubire.
Mi-a placut joaca ta... face diferenta dintre univers si cosmos, intre ordonat si nediferentiat... pe undeva omul... risipit in barbat si femeie dorindu-si regasirea.

Elia... multumesc... de ce sa te iert? Pentru ca scrii? Pentru ca simti? :)... amintirea ta e binevenita langa a mea.