Poezie
Noaptea marelui dispreț
1 min lectură·
Mediu
Se apropie noaptea
marelui dispreț
tânără femeie
mult-dorită poartă
deschisă iarăși
pașilor tăcuți
asezati în cercul
clipelor boite
cu un ascuns rosu
ca miezul de patimă
al unui tango
Ma duci în zbor
fără întoarcere
micule tiran
astepți pe fața
ocultă a lunii
să-mi zâmbeasca
cele șapte zeite
asemeni fecioarei
cu dintii de lapte
smulși din umeri
ca aripile sfinxului
O apă neagra
lumea aceasta
amestec de eu si tu
spatiul percepțiilor noastre
învățate de la strămoși
lume a simțurilor îmbătate
Ti-am zis cândva...
cunoastem doar pentru altii
numai pentru a oferi
armonia coconului alb
luminilor ce devin
conștiente de cer
câte două
mereu câte două
marelui dispreț
tânără femeie
mult-dorită poartă
deschisă iarăși
pașilor tăcuți
asezati în cercul
clipelor boite
cu un ascuns rosu
ca miezul de patimă
al unui tango
Ma duci în zbor
fără întoarcere
micule tiran
astepți pe fața
ocultă a lunii
să-mi zâmbeasca
cele șapte zeite
asemeni fecioarei
cu dintii de lapte
smulși din umeri
ca aripile sfinxului
O apă neagra
lumea aceasta
amestec de eu si tu
spatiul percepțiilor noastre
învățate de la strămoși
lume a simțurilor îmbătate
Ti-am zis cândva...
cunoastem doar pentru altii
numai pentru a oferi
armonia coconului alb
luminilor ce devin
conștiente de cer
câte două
mereu câte două
042872
0
Daca ar fi, l-as urma si eu. In concluzie, un poem frumos. Dar ce ziceai ca e cu dispretul?:)