deconstrucție

...asa mai imi vii de acasa ingerule negru! Imi place sa fac plici-plici cu buzele ochilor printre versurile tale de dragoste. Dar nu te lua dupa mine, eu sunt un incurabil si de aceea zilele imi sunt numarate, sper doar ca valoarea contorului sa fie rezonabil de mare :-)
Bobadil.
P.S. As fi folosit \"noptile\" in loc de \"noaptea\"... nu stiu de ce, poate stii tu

fără tăgadă poezia este recognoscibilă ca manieră. neașteptată îmi pare simplitatea zicerii, cu toate astea nu mă refer la aerul intimist și confesiv, spun doar că îmi place acest ,,eu\" arătat, în sfârșit, cu zvârcolirea, neputința, primitivismul, înfrigurarea lui. nu remarc nici atmosfera/cadrul în care se fac pașii înapoi, în sine, ea poate părea ușor prea la îndemână, remarc însă potrivirea ei cu temperarea vocii, proprii recluziunii, iar mai apoi ispita fantasmei unei existențe ce singură poate confirma și duce mai departe.

(bine ai revenit!)

Andule... noaptea marelui dispret si noptile cele multe si degraba venite sunt oarecum diferite. Ma bucur insa ca te-a bucurat schimbarea de registru... cu foile numarate dar mazgalite :)
Narcisa... am incercat sa exprim intr-o maniera relativ diferita unele dintre obsesiile mele... poate ca am fost mai cald ca de obicei. Nu mai stiu. Ma bucur insa sa te regasesc aici.

mi-a placut.
doar ca uneori am senzatia ca pierd poemul din cauza ritmului in timpul citirii.. in rest, placut

Mirela... ritmul exista dar nu este unul conventional. Multam de comentariu.