Întâmplare

un poem pe gustul meu. reuseste sa creeze o atmosfera linistita la inceput(atata tacere si semne...)apoi incet incet ne trezim pasind pe un covor cu scorpioni(chiar daca tot in tacere) se simte un fel de tensiune
\"mi-am vândut sufletul la vrac prea multor nuanțe
pe un drum fără fântâni\", de obicei raman in minte cu inceputuri si sfarsituri din poemele pe care le citesc. ei, aici raman cu \"mijlocul\". superbe versuri care m-au facut sa simt praful drumurilor fara fantani...
felicitari
Costin

Multumesc Costin... ma iarta dar chiar nu stiu ce as mai putea zice.

miroase a ars, a sfarsit:

\"mi-am vandut sufletul la vrac
pe un drum fara fantani
privesc prin ferestrele unei case arse\"

Ma felicit ca te-am citit... of, azi e ziua cu lacrimi in colt de suflet la lectura poemelor voastre... oare suntem frati intru tristete si singuratate?

Mihai... onorat de prezenta ta aici si de faptul ca textul ti-a trezit interesul... multumesc si pentru stea desi sunt convins ca incercarea aceasta de poezie nu merita pe deplin generozitatea ta.
Gabriela... vremurile... ma bucur sa te regasesc aici.

imi place mult textul, poate ca e un fel de oglinda in care ne privim mirati si tristi jongleriile propriei umbre;


un text care nu se lasa mult cautat , fara a dezamagi; frumos.


(eu as fi spus erodeaza in loc de roade)

Mae... multumesc pentru prezenta ta aici... am preferat termenul \"roade\" pentru ca induce ideea de fiinta, de salbaticiune, repetivitatea actului... simteam nevoia a ceva viu in poezia asta... altfel era natura moarta.

Multumiri Thais... printre toti norii comentariul tau mi-a adus un zambet.

ia s avad ce mai face vladimir. ieri trist azi trist. ce o fi cu tine...
poezia imi place, nu am nimic de carcotit...

\'privesc prin ferestrele unei case arse
cât de concret poate fi pustiul
nisipul abraziv ce îmi roade obrajii\'

plus imaginea de final

pleaca in cautarea ta, vladimir, cine stie ce ai sa gasesti maine :)

Dana... adica sa ma caut? :) Ma bucur ca ai trecut pe aici... prietenii sunt oricand bineveniti.

Am intrat in pestera barbatului, am privit inscrisurile tacerilor, am luat fiori de scorpioni si-am strivit in mine, femeie eu, \"miezul de spaima al carnii\"... Albule, cum poti sa faci din cuvinte \"nisipuri neincastelabile\" decit in poezie?

Drag, Ela

Ela... chiar imi era dor sa ma vad prin ochii tai... ai darul acesta de a intelege adancul acolo unde altii doar zgarie suprafetele. Multumesc.

Multam, Albule, nu pot chiar oricind. Uneori chiar ii mainii pe zei si le incalc poruncile, si apoi ii manii pe oameni, care nu ma mai recounosc. Pe unii... Pe tine, vad ca te-am simtit cu bine, si reciproca fiind valabila :))

Drag,
Ela

ti s-a mai spus, poezia aceasta e superba; esti trist aici si iubirea aceasta te doare; \"covorul de scorpioni/ ai gandurilor\" induce \"povestea unui papusar gasit spanzurat intre ate/la repetitii\"; se mai pot spune; felicitari.
adriana